Supradoza de viata

        E nebunia timpului ce zboara si acapareaza tot. Zarva provocata de ticaitul repetat, de trecerea secudelor inghetate si monstruozitatea tipatului de mahnire. Sunt eu si tu, e el si ea. Suntem doar noi cu voi, intregul dezbinat. E o mocirla de suspine si-o balta rece de tristete.
        M-am impotmolit in tacere. Ma apasa gaduri reci ce-mi scriu in tihna pe sufletul de marmura. Imi zgarie-n profunzime litere de sticla ce inca mai explica procedeele vietii. Iubire, ura, fericire, tristete, naivitate, copilarie.. prin toate am trecut si am crezut ca am invatat. Nimic! Niciodata nu e de ajuns. Aprofundezi odata cu trecerea timpului si intotdeauna exista mai mult si mai mult. E o nebunie iremediabila de care sufera fiinta mea. O simt aici in mine cum se zbate si loveste.
        Cu toate astea sufletul si inima imi sunt fericite. Poarta cu mandrie diploma de " pline de dragoste ". Din acest punct de vedere sunt intacte. Imi zambesc mereu si sunt pline de speranta. " Deşi de câte ori le-o spun, Eu pentru Ei... sunt tot nebun.. " ( Minulescu ). Cu nebunia mea de care multi ma acuza, simt ca intr-o zi voi putea schimba lumea in bine!