Si iata-ma din nou aici, se pare ca e un loc pe care l-am cam ocolit in ultimul timp. De ce? Poate pentru ca ma sperie ideea de a sublinia adevarul, de a-mi arata ceea ce simt, ceea ce gandesc... Iar mi-e dor, mereu imi este! As vrea doar sa te pot strange acum in brate, sa pot sa te privesc in ochi si sa-ti spun ce simt pentru tine, sa-ti spun ce am stiut din prima clipa in care te-am vazut. As putea sa ma pierd in ochii tai care parca au inghitit marea, de mii de ori, nu as mai avea nevoie sa gasesc calea inapoi. Cuvintele tale mereu imi alina sufletul si as vrea atat de mult ca tu sa sti asta, as vrea ca pentru macar o clipa in viata mea sa am curajul sa spun ceea ce simt cu adevarat.. asta e tot ce imi doresc. As vrea sa pot sa fiu din nou puternica si curajoasa asa cum am fost mereu cand l-am infruntat pe el. Dar, in ochii lui mereu citeam ura care imi oferea
adrenalina si curaj. In ochii tai nu pot citi decat bunatate si caldura. Ma inmoaie, nu ma fac mai tare deloc. Asa ca raman aici, la stadiul asta, un nivel de care nu pot sa trec si o iau mereu de la capat... Sper doar ca pana o sa reusesc sa trec la pasul urmator, sa nu se strice jocul.. s-ar pierde un zambet, ar cadea o lacrima, s-ar stinge un suflet!
Ma intorc din nou in realitatea dura, desi peste tot imi este dor, peste tot te vreau, peste tot te strig. Dar tu nu ma vezi si nu ma auzit, sau poate doar nu vrei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu