Super Blog 2019

Au trecut ani de când degetele mele nu au mai creat succinte și împovărate povestiri ale vieți mele. De când lieterele nu au mai prins contur și nu au mai format șireag de cuvinte.

Mă apasă dorul ăsta nebun așa că o să îl sting cu ocazia unei noi ediții Super Blog 2019. Nu știu dacă aici îmi este locul însă  a venit momentul să aflăm.

Dacă vreți să îmi urmăriți evoluția în competiție, o puteți face pe https://super-blog.eu/participanți și bineînțeles aici pe blog.

                                      ~Se pare că a venit momentul când mie mi s-a făcut dor!

Puls in palmele tale.

" Buna dimineața, iubito! " . Mi-aș vinde un rinichi să mă trezesc în fiecare dimineața și să aud cuvintele astea din gura ta fermecată.

  

Operație pe cord deschis. Bisturiul taie încet pielea de pe pieptul meu. Îmi depărtează coastele și .. acolo e inima mea. O tine în mâinile ei micuțe și firave și uita să o mai puna înapoi. Bate cu putere că și cum acolo îi e locul. Electricitate. Magnetism. Resurscitare.

 - Încarca la 300!

 - Încărcat!

Aseaza padelele pe pieptul meu și corpul îmi tresare.

 - Nu are puls. Încarcă din nou!

     

Ei nu știu că inima mea e la tine acum și doar tu mă mai ții în viață. Pielea mea încă-ți mai poartă mirosul. Sărută-mi inima să mă readuci la viață,

 - Au trecut deja 30 de minute, nu cred că mai avem ce face.. Îmi pare rău!

E liniște acum și învăț să trăiesc prin tine,

                                                                               ~Să-mi spui când ți se face dor!

Drogul meu legal si putin letal

 

   Deschid ochii încet și parcă nu pot suporta toată lumina dintr-o dată. Îmi îndes fața din nou în perna și mă ridic ciufulită și nedumerită din pat. Deschid draperiile și geamul, iar mirosul de dimineața îmi inundă nările. Mihai, un bun prieten îmi bate agitat în ușa tinaind în mâini doua cafele fierbinți și amețitor de bine mirositoare. Îl invit înăuntru, mă așez pe marginea geamului, îmi aprind o țigară, iar din coaja de pâine sfărâm firimituri prietenilor mei porumbeii care nu se sfiesc să apară. Mă gândesc la tine și când deblochez telefonul, văd mesajul de 5 dimineața în care îmi spui că mă iubești și că iți lipsesc.

Apoi... pur și simplu îmi rămâi blocata în minte pentru țoață ziua. Orice gest, orice obiect, mă duce cu gândul la tine.

     Poate asta-mi e chemarea. Poate ești chiar tu cea care-mi reîntregește ființă și îmi sfărămă oasele cu supradoza de iubire. Poate tu ești drogul meu principal. Cel fară de care sângele nu mi-ar mai exploda în vene și nu i-aș mai prinde ritmul. Poate ești tu sunetul vocii mele, poate fară tine țoață magia mea ar pieri. Mă înspăimântă astfel de gânduri dar nu pot să le îndepărtez.  Nu pot să te îndepărtez pe tine. Te-ai lipit de inima și de sufletul meu. Mi-ai intrat sub piele, copil năzdravan.

      Poate tot ce mai rămâne de făcut este să sper că că aceasta poveste să înflorească tot ce este mai pur, mai bun și mai frumos din esență noastră. Totul se evapoa în jur și încet încet se pierde în universul infinit. Tot, mai puțin noi.

                                                                                   ~Să-mi spui când ți se face dor!

Parallel universe.

     

    Am devenit probabil cea mai proastă cunoștință a ta. Prietenii mei trag de mine să le arunc două cuvinte, părinții mei mă întreabă daca mai trăiesc.. Am dispărut. Și crede-mă, sunt cei mai minunați oameni și îi iubesc din țoață inima, doar că..

      Simt fizic cum mă descompun în miliarde de moecule care radiază o lumina calda și aurie. Simt cum trupul meu leviteaza iar eu m-am transpus în alt univers. Simt fiecare sunet, fiecare îmi ridica parul pe spate și țoață tristetea, fericirea, durerea, disperarea.. le simt pe toate cum lupta în interiorul meu. Iar eu?! .. Eu sunt doar un arbitru nepăsător care sta cu mâinile în sân și așteaptă să se termine meciul.

      M-am pierdut și am nevoie de o salvare! Resursciteza-mă! Inunda-mi venele cu puterea ta, reînvie-mi ființă!

https://www.youtube.com/watch?v=IPtUV01R1RE&index=14&list=RDidEjWBrCEA8

                                                              ~De data asta, mie îmi este dor!

Fantoma iubirii

   

 

Cel mai frumos cadou ai fi tu!

       Dar ce păcat că tu nu eșți și nici nu o să vi, stiu că nu o să te mai întorci. Dar, cum oare ai putea să te întorci într-un loc în care nu ai mai fost niciodată? Și ce să fac daca mi te-ai ascuns sub pleoape și... de fiecare data când clipesc eșți acolo? Asta că să nu mai spun ce chin dulce e când vreau să adorm și stau ore în sir întinsă în pat cu ochii închiși și te privesc, te analizez, îmi înec dependenta în tine din nou și din nou. Și ce să fac daca ai ascuns un pic din tine și în buzunarul meu stâng de la blug? Așadar de fiecare data când caut ceva, te găsesc pe tine. Îmi acoperi pielea cu pielea ta. Și.. era să uit, dar ai lașat frânturi din vise și pe buza cănii de cafea și în fiecare dimineața sunt nevoita să le sărut.

      Și spune-mi, eșți tu oare reală? M-ai îmbolnăvit de tine și încă nu stiu daca vreau să mă vindec, dar cred că ar trebui să te adun și să te închid într-un plic bine sigilat, pe care să îl trimit ei, nu cred că îi place să se încurce cu jumătăți de măsură.

~ Să-mi spui când ți se face dor!

Emotie de toamna

   

                           " A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac

                                                           sau mai bine cu umbra ta. "

       Am obosit! Am obosit să colecționez trăiri, zâmbete, poezi, cântece, fluturi sau orice alt sentiment în doi. Adevărul e că dragostea dă sens vieții. Dragostea conturează frunzele pixelate de culorile calde pe care toamna își lasă fin amprenta, stelele căzătoare care se sting sub milioanele de dorințe pline de speranță ale oamenilor visători care încă mai cred în minuni. Orice mișcare, respirație, simplă atingere întâmplătoare a doua corpuri sau un zâmbet oferit la schimbul unei sclipiri, prinde forma atunci când dragostea veghează.

    

       Și te trezești într-o seara de Joi, neașteptat de blândă și calda, încercănat și obosit în lupta cu iubirea. Te scuturi de câteva ori și permiți frunzelor sfărâmate de timp și încărcate cu amintiri să cada. Te simți liber și totuși trist. Singur între mulțimea de suflete care încearcă să-ți coloreze existenta. Și te gândești, când oare o să poți împărtăși toate aceste trăiri și sentimente cu un om frumos? Unde se ascunde el? Să fie oare pierdut că și tine în mulțimea de suflete? Și atunci, realizezi că nu îți rămâne nimic altceva de făcut decât să-ți îmbrățișezi sufletul, să te ghemuiești în mijlocul mulțimii și să aștepți să se așeze cineva lângă tine. Nimic mai simplu, dar așteptarea te ucide cu fiecare secundă.

 http://www.youtube.com/watch?v=SbT-9_mdx8c

      P.S Dragostea nu se gasește pe mercador.ro!

                                                                             ~Să-mi spui când ți se face dor!

Inmormantarea noastra

   

Înnebunesc la gândul că nu te voi mai putea iubi. Nu așa cum am făcut-o până acum. Nu privindu-te în ochi și atingandu-ți mana. M-am hrănit atât de mult din tine, din noi, din stariile pe care le creem împreună, din puterea noastră absolută de avea ceva ce în momentul în care una din noi dispărea, se pierdea în neantul risipitor.

     Sunt lacomă și să te am îmi place. Îmi place pentru că mă hrănești, mă inspiri, îmi dai viață. Nimic nu e corect atunci când suntem împreună. Încalcăm o mie și una de reguli și legi scrise sau nescrise, dar pentru noi nu sunt plauzibile.

     Mă vrei la fel de mult și tu, numai că negi cu dementă asta. Alegi să pari de fier când numai litere îți curg prin vene. Asculta ploaia, îți bate-n geam și nu te lasă să adormi. Sunt eu, îți picur existenta și spăl greșala care îți zvagneste-n suflet. Ea nu te știe că și mine. Din esență ta eu am gustat.

     Te vreau mai mult ca ieri și mai puțin ca mâine, dar dacă vrei să joci un rol infect de negare, pariez că pot să fiu mai buna de cât crezi. Păcat că irosim ceva măreț!

      

      ~ Să-mi spui când ți se face dor!