joi, 14 noiembrie 2013

Fantoma iubirii

   




   Cel mai frumos cadou ai fi tu!

       Dar ce pacat ca tu nu esti si nici nu o sa vi, stiu ca nu o sa te mai intorci. Dar, cum oare ai putea sa te intorci intr-un loc in care nu ai mai fost niciodata? Dar, ce sa fac daca mi te-ai ascuns sub pleoape si... de fiecare data cand clipesc esti acolo? Asta ca sa nu mai spun ce chin dulce e cand vreau sa adorm si stau ore in sir intinsa in pat cu ochii inchisi si te privesc, te analizez, imi inec dependenta in tine din nou si din nou. Si ce sa fac daca ai ascuns un pic din tine si in buzunarul meu stang de la blug? Asadar de fiecare data cand caut ceva, te gasesc pe tine. Imi acoperi pielea cu pielea ta. Si.. era sa uit, dar ai lasat franturi din vise si pe buza canii de cafea si in fiecare dimineata sunt nevoita sa le sarut.

      Si spune-mi, esti tu oare real? M-ai imbolnavit de tine si inca nu stiu daca vreau sa ma vindec, dar cred ca ar trebui sa te adun si sa te inchid intr-un plic bine sigilat, pe care sa il trimit ei, nu cred ca ii place sa se incurce cu jumatati de masura.

~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

miercuri, 23 octombrie 2013

Emotie de toamna

   

" A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva. Cu umbra unui copac
sau mai bine cu umbra ta. "






     Am obosit! Am obosit sa colectionez trairi, zambete, poezi, cantece, fluturi sau orice alt sentiment in doi. Adevarul e ca dragostea da sens vietii. Dragostea contureaza frunzele pixelate de culorile calde pe care toamna isi lasa fin amprenta, stelele cazatoare care se sting sub milioanele de dorinte pline de speranta ale oamenilor visatori care inca mai cred in minuni. Orice miscare, respiratie, simpla atingere intamplatoare a doua corpuri sau un zambet oferit la schimbul unei sclipiri, prinde forma atunci cand dragostea vegheaza.
     

    Si te trezesti intr-o seara de Joi, neasteptat de blanda si calda, incercanat si obosit in lupta cu iubirea. Te scuturi de cateva ori si permiti frunzelor sfaramate de timp si incarcate cu amintiri sa cada. Te simti liber si totusi trist. Singur intre multimea de suflete care incearca sa-ti coloreze existenta. Si te gandesti, cand oare o sa poti impartasi toate aceste trairi si sentimente cu un om frumos? Unde se ascunde el? Sa fie oare pierdut ca si tine in multimea de suflete? Si atunci, realizezi ca nu iti ramane nimic altceva de facut decat sa-ti imbratisezi sufletul, sa te ghemuiesti in mijlocul multimii si sa astepti sa se aseze cineva langa tine. Nimic mai simplu, dar asteptarea te ucide cu fiecare secunda.

      P.S Dragostea nu se gaseste pe mercador.ro!


                                                                             ~Sa-mi spui cand ti se face dor!


duminică, 30 iunie 2013

Inmormantarea noastra

     Innebunesc la gandul ca nu te voi mai putea iubi. Nu asa cum am facut-o pana acum. Nu privindu-te in ochi si atingandu-ti mana. M-am hranit atat de mult din tine, din noi, din stariile pe care le cream impreuna, din puterea noastra absoluta de avea ceva ce in momentul in care una din noi disparea, se pierdea in neantul risipitor.
     Sunt lacoma si sa te am imi place. Imi place pentru ca ma hranesti, ma inspiri, imi dai viata. Nimic nu e corect atunci cand suntem impreuna. Incalcam o mie si una de reguli si legi scrise sau nescrise, dar pentru noi nu sunt plauzibile.
     Ma vrei la fel de mult si tu, numai ca negi cu dementa asta. Alegi sa pari de fier cand numai litere iti curg prin vene. Asculta ploaia, iti bate-n geam si nu te lasa sa adormi. Sunt eu, iti picur existenta si spal gresala care iti zvagneste-n suflet. Ea nu te stie ca si mine. Din esenta ta eu am gustat.
     Te vreau mai mult ca ieri si mai putin ca maine, dar daca vrei sa joci un rol infect de negare, pariez ca pot sa fiu mai buna de cat crezi. Pacat ca irosim ceva maret!



                                          ~Sa-mi spui cand ti se face dor!

marți, 18 iunie 2013

Aripi, flori de liliac

 

    Le tin ascunse sub hainele din dulapul invechit a carui usi se razbuna pe timp si parca vor sa cada. E putin prafuit dar miroase a flori de liliac inauntru, asa ca sunt in siguranta.
     Cum se lasa seara si lumea se inchide in vise si cosmaruri, imi beau cafeaua cu lapte si 3 lingurite de zahar sa indulcesc tacerea si deschid dulapul. Le scutur putin de praf, le aranjez si ma asez pe pervazul geamului. Stau acolo cateva minute pana cand gandurile, visele si sperantele se aduna in jurul meu si ne inaltam impreuna.
    Norii ma pastreaza in siguranta sub mantia lor, e liniste acolo sus, orasele sunt luminate in mii de nuante si imbracate in zambete, lacrimi, tristeti, dezamagiri si fericire. Le gust pe toate si le savurez ca un dependent care trage primul fum de iarba dis de dimineata si ameteste zambind.
    Nu e nici prea cald, nici prea frig. E atmosfera perfecta. Pot sa zbor unde vreau eu, dar imi place sa ma las purtata de adierea vantului si mereu ma surprinde. Aseara m-a adus la geamul tau. Dormeai in bratele ei si pareai linistita. M-am simtit bine, imi place sa te stiu in siguranta. Ti-am lasat un vis si-un zambet in sertarul de la birou.
     La noapte o sa zbor din nou. O alta destinatie, o noua iubire sau poate doar amintiri invaluite in flori de liliac.

         ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

vineri, 14 iunie 2013

Dementa mixta

  


   Uneori se uita in gol cu privirea pierduta undeva departe in ganduri doar de el stiute, in vise de mult apuse, in zambete calde, in lacrimi de gheata.

    Uneori imi e dor.  Uneori, il caut in cearceaful alb si rece, iar cand nu il gasesc, inchid ochii si ma mint ca e acolo. Acolo unde vreau eu sa fie, ca mainile noastre se se cuprind, buzele se ating si trupurile se contopesc. Ma mint cu asa convingere incat mi-e greu sa mai fac diferenta intre realitate si visare. Ma trezesc imbratisand perna ca un copil ce-si tine strans la piept jucaria preferata.

    Uneori am impresia ca dragostea ne curge prin vene, ca suntem conectati la aceasi inima si aceasta tasneste, atunci cand ne sarutam, inima bate cu putere si mai mare si sangele se imprastie in toata incaperea astfel incat daca deschizi usa, te imbolnavesti de dragoste.

    Uneori cand mi-e frica si ma simt inghitita de negura noptii, te strig si ma cuprinde linistea. Pleoapele mi se ingreuneaza din ce in ce mai tare si adorm stiind ca oriunde te-ai afla, ma ocrotesti.
Uneori te uit. Viata isi urmeaza cursul linistit si mai mult decat firesc si apoi,intr-o zi de Sambata, bag mana-n buzunar cautandu-mi cheile si te gasesc pe tine. O iau de la capat.

                              ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

marți, 30 aprilie 2013

Marea moarta

   
                       

    M-am innecat in intunericul albastru si valurile rosii imi izbesc acum trupul de stancile albe, stapanele sufletelor inca nestinse. Azi soarele ploua cu fulgi grei si fierbinti, iar pamantul e palid si trist. Ceata deasa si verde face realul ireal, iar sus pe colina cea neagra, ruleaza un film de groaza cu oameni mult prea fericiti. Imi zambesti cu un rictus de hiena si mana transpirata imi ridica o suvita uda la suprafata.
     Te vad, te simt, te aud, insa nu pot sa schitez vre-un gest, trupul imi e paralizat. Inima inca mai pompeaza sange in venele totusi vinete dar ma afund in marea cea rosie odata cu timpul. Momentan sunt aici, maine poate imi vei gasi doar trupul, parasit de suflet, lasand in urma doar o dara de iubire.


                                                                              ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

duminică, 7 aprilie 2013

Si poate






A fost odata...

       Asa incepe orice basm, orice poveste ori povestire. Insa de data asta nu o sa citesti despre printese adormite sau feti frumosi pe cai albi. Aceasta poveste este diferita, aceasta poveste este scrisa din dragoste pentru arta vietii.
Este ciudat cum din nimic se poate creea ceva si cum din ceva poate ramane nimic. La fel de ciudat ca lumina diminetii care sfasaie usor sticla geamului si ma invaluie. La fel de ciudat ca ticaitul ceasului care nu se mai opreste. La fel de ciudat ca un cantec trist.
Cine suntem noi? Doi oameni de rand, doi muritori, doua suflete si poate doua inimi. De ce ne-am intalnit? Ca sa avem amintiri cu zambete, ca sa demonstram ca exista dragoste fara urma de regret sau ura. Si totusi stau aici inchisa intre peretii care simt ca ma strang si vor sa sparga linistea si ma intreb... Cine esti tu cu adevarat? De ce inca iti mai simt mainile plimbanduse pe spatele meu? De ce mai sunt capabila sa iti aud respiratia sacadata si calda in urechea mea dreapta? De ce degetele tale inca se mai plimba in palma mea cantand parca la un pian imaginar? De ce simt atat de mult ca vreau sa te fac al meu, sa te simt, sa te gust, sa te ating, sa te patrund, ca mai apoi sa ma trezesc din nou singura aici scriind despre tine, despre noi, despre seara asta, despre muzica, priviri, saruturi, atingeri, dorinta...
      Astazi o sa ne indragostim, maine... ei bine maine va fi o noua zi din viata unui artist insetat de nou si de cunoastere. Oamenii frumosi sunt rari, dar inca mai exista. Daca tu nu o sa ii gasesti, trebuie sa o faca ei. Ai nevoie de oameni frumosi ca arta ta sa infloreasca. Ai nevoie de oameni frumosi sa-ti faca ochii sa vorbeasca, sa-ti dezlege zambetul, sa-ti asculte cantecul, sa-ti citeasca cuvintele, sa aprecieze creatiile tale, sa-ti guste buzele, sa te iubeasca, sa te aiba, sa te patrunda si sa te viseze.
      Si poate,  azi a trecut si nu de mult a inceput maine...

~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

marți, 19 martie 2013

Iubirea mea, durerea noastra




Metrou. Tiscsit de suflete, amestec de sentimente. Veselie, tristete, ura, afectiune...
    Piata Victoriei.
Incerc sa-mi odihnesc mintea pentru cateva momente. In fata ochilor mi se deruleaza franturi din filmul vietii ei. Nu am fost prezenta la nici unul din momentele pe care le vizualizez si simt. Simt durerea, placerea, dezamagirea ei. Le simt ca si cum as fi personajul principal, ca si cum as fi ea si ma doare. Ma chinuie, ma zbat sa scap, ma gandesc la zane si la printi pe cai albi din basme. Nici un efect. Imaginile frumoase se estompeaza incet, nu ma pot pacali.
    Ma musca de obraz, imi sfasaie carnea. Sangele mi se prelinge pe toata fata insa nimeni nu observa, nimeni nu imi aude tipetele disperate de durere. In stanga mea, un tanar sta sprijinit cu tampla de bara. Il stran puternic de brat, il zgariu pe frunte si gat, strig insa nimic. Nici o reactie.
Ma tarasc in genunchi spre usa si ma ridic lasanudu-mi greutatea pe batranica de langa usa. In un urma mea raman darele de sange.
    Universitate.
Cobor si imi privesc chipul in sticla automatului de racoritoare. Sunt eu, sunt bine, sunt intreaga. Nu am nici urma de sange pe fata si nu mai simt durera.
Pe tine oare inca te mai doare?
http://www.youtube.com/watch?v=BfSKyla5Xfo&list=FLChY3Zg3cHj71XTaYZ8uwmg



                                              ~Sa-mi spui cand ti se face dor!

luni, 11 martie 2013

Mai ramai

     Opreste-te o clipa. Inchide ochii si permite-i vantului sa-ti mangaie trupul. Te doare? Esti fericita? Mai sti sa visezi? Iti mai aduci aminte sa zambesti? Mai poti sa speri? Paradoxal! Tu copilul visator ai uitat sa faci asta.
     Poti sa-ti spun un secret? Ai un zambet minunat.
Ochii tai nu stiu sa minta, in ei privind, te citesc ca pe o carte deschisa. Cat e ceasul? S-a facut din nou tarziu. Iar lipsesti si orele se scurg din ce in ce mai greu.
     Ai vazut ce frumos ploua afara? Imi era dor sa simt mirosul de pamant ud dupa o ploaie de primavara. Mi-e dor de zambetul tau deja. Nu, nu e bine! Am devenit dependenta. O sa ma vindec oare? Imi doresc doar sa fi fericita. 
    Tu vi si pleci asa cum soarele rasare si apune. Dar daca intr-o zi vei disparea? Va fi intuneric si mie mi-e teama. Sa nu dispari! Mi-e frica de intuneric.


                                                           ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

marți, 19 februarie 2013

Stuck in the midle of nowere

   






     Timpul a nins asupra mea si anii s-au asternut ca zapada deasupra umerilor mei goi si obositi. Pleoapele imi sunt ude de la atata ploaie, iar buzele au crapat in bataile puternice ale vantului.
     Se aude un zgomot puternic si apoi linistea inghite tot in jurul ei. Masina timpului a functionat si ne-a inghitit momentul vesnic. Limbile ceasului nu se mai misca acum si niciodata nu mai vine noaptea. Cerul a inghetat asa, senin si insorit, ivindu-se ici colo darele intinse ale norilor. Suntem doar noi, pe campul inflorit in luna Mai.
     Mai frumosi ca ieri si mai increzatori ca maine. Fata mea alba se ghemuieste in palmele tale si ochii tai verzi imi canta si ma incanta. Buzele tale suave, zambesc mai luminat ca niciodata, iar parul tau blond, danseaza in bataia vantului.
     Timpul a inghetat, oamenii au disparut in neant, iar noi, noi am ramas blocati aici, intr-o lume numai a noastra.


                                                                       ~ Insa... Maine oare o sa mai stim sa ne iubim?

marți, 12 februarie 2013

Cenusa spin de trandafir



Imi amintesc, fugeam prin vise, in negura noptii cu luminile stinse. Si alergam in gand sa te ajung din urma si imi sopteai plangand ca imi vei fi alaturi indiferent de imprejurari sau forma. Am pierdut o prietenie mai presus de toate si asta ma sfarama-n mii de bucatele. Ca dragostea, vine si pleaca, dar un prieten adevarat ramane.

Randurile ce urmeaza, nu imi apartin, dar vreau pe aceasta cale sa-i multumesc pentru ce-a fost, pentru ca asa a inceput o prietenie ce s-a sarsit stupid si intepand ca ghimpele de trandafir.



"Si daca ploaia calda de vara te va face sa pleci de langa mine si daca norii cenusii iti vor spune ca viata insasi este suflet, ca trupul este neant fara mine si daca nimeni si nimic nu iti poate spune ce sunt, atunci, iubeste-ma ca si cum nu ai fi, ca si cum fiecare clipa ar fi cazut din cer pentru noi, ca si cum sarutul vesnic tanar s-ar contopi numai in noi, ca si cum eu as fi ce tu poti fi, ca si cum tu ai fi ce pot fi eu, ca si cum viata s-ar reduce la doi, ca si cum viata s-ar reduce la noi.
A mai trecut o clipa din viata noastra, a mai trecut un sunet pe care l-am auzit doar eu, a mai trecut o adiere pe care ai simtit-o doar tu... si parca n'as fi cunoscut auzul si parca n'ai fi cunoscut simtirea, ajuta-ma s-aud in doi, ajuta-te sa simti in doi, citeste tot ce poti citi si simte tot ce poti simti si crede tot ce vrei sa stii si uita...
totul vine in ecou si totul se pierde cand arunci jumatate, cand trupul iti este rupt de eter si dor si atunci ingeri ce canta doar in viori aduc furtuna, aduc ploi...
Daca totul vine in nou si daca tu auzi ecou, atunci asculta-mi tacerea, iubeste-mi durerea si tine-ma strans..." - R.M

I miss you being my friend!

marți, 5 februarie 2013

Mi-as dori



  


Mi-as dori ca ochelraii sa nu-mi mai cada de pe nas,

  cerul sa nu mai fie innnorat,

oameni sa zambeasca mai des,
 Si prietenii sa nu ma mai dezamageasca.

Mi-as dori ca mama sa nu mai fie bolnava,

 tata sa nu mai fie nervos,

bunicul sa auda mai bine si sa stiu ca bunica e bine oriunde ar fi ea acum.

 Mi-as dori sa fie mereu soare, 

oamenii sa nu ma mai foloseasca,

 sa fiu si eu cu adevarat iubita macar pentru o clipa

si mi-e dor ca cineva sa-mi spuna ca sunt frumoasa, chiar daca nu e adevarat.

 Mi-as dori sa pot sa-i cant pentru ultima data,

sa pot sa zbor si cand vorbesc sa fiu ascultata. 

 Mi-as dori sa am bani sa-i ajut pe cei care nu au din ce sa traiasca,

sa stiu daca fluturii sunt fericiti.

 sa stau in ploaie si sa zbier " Sunt fericita! " 

Si lumea toata sa creada ca am innebunit.

Mi-as dori...

joi, 31 ianuarie 2013

Iubeste femeia





   Si ii soptesc " Fiecare femeie care a trecut prin patul tau, prin bratele tale sau prin gandul tau macar o clipa, este speciala. Invata sa le iubesti si sa le respecti pe toate pentru ceea ce ti-au oferit. O buna partida de sex, multa dragoste, un zambet sau poate doar o priveliste minunata in decolteul lor. Apreciaza asta. Iubeste fiecare farama dintr-o femeie pentru ca nu o vei mai gasi a doua oara. Sunt concepute sa-ti faca ziua mai luminata, sa-ti ofere toata dragostea lor, sau sa-ti transforme viata intr-un infern, dar niciodata, nu uita asta, niciodata nu vei gasi acelasi lucru in uramtoarele ce vin si pleaca. Nu iubi numai ce crezi ca este al tau. Si stii de ce? Pentru ca tu nu ai nimic. Tu nu o deti pe femeia din dreapta ta care-ti poarta numele. Singurul lucru care e al tau cu adevarat, ei bine, esti tu. Deschide ochii, deschide-ti inima si iubestele pe toate. Invata sa iubesti Femeia in parte si nu un prototip. "
    El isi lasa capul in pamant si isi ascunde privirea ca un biet copil care a inteles ca a facut o prostie si este certat. Ea isi ridica mana in fata ochilor. Priveste fix verigheta care-i stralucete frumos pe inelar. Ma saruta pe obrazul drept si imi zambeste.

Apoi se asterne linistea si viata se intoarce la cursul ei. Banala poate, dar de data asta cu o noua viziune asupra femeii.

                                        ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

vineri, 25 ianuarie 2013

Ea pleaca







   Trece strada si se opreste. Parca timpul sta in loc pentru o clipa. Se intoarce si ma prieste cu lacrimi in ochi. Nimic nu e mai greu decat o despartire pura. Nu sunt nervoasa, nu imi pare rau ca s-a terminat, nu regret nimic dar cel mai rau ma sperie gandul ca o sa-mi fie dor. Daca o sa-mi aduc mereu aminte de mirosul pielii tale, de parul tau blond si nesfarsit de lung, de mainile subtiri si mici, de ochii acestia verzi primavaratici?
    Se zbate sa mearga inainte. Aud cum inima-i loveste cu putere pieptul fragil. Simt cum mainile ii tremura si vad cum pasii i se impleticesc in miscare. Isi musca buza cu sete, ii sangereaza acum ca si sufletul si totusi merge ai departe. Imi frec mainile in semn de emotie si intru in casa. Acum totul pare pustiu si gol dar nu mi-e  teama sa zambesc si sa ma gandesc ca in spatele unei minunate povesti din care am invatat multe, exista o lume frumoasa si mi de alte motive sa zambesc. Inchid usa, sting lumina, trag ultimul fum de tigare si e din nou liniste.

                                                                                                 ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

luni, 21 ianuarie 2013

Ragnetul fiarei

        Din inima cerului un fulger rasare.
 Plezneste pamantul ca un bici pe spatele unui sclav. Intunericul nu mai e intuneric pentru o fractiune de secunda si noaptea se trezeste. O iau la fuga cu sete de viata speriata de crengile bietilor pomi. Nu trece mult si simt cum pamantu-mi vibreaza sub picioare si inima-mi ingheata. Un sunet puternic sparge linistea cutreierand paduri si vai de abis. A nins si-n noaptea asta intr-un an, dar astazi cerul parca se razbuna. Aud in munti ragnetul fiarei, luna se scurge pe marmura rece, iar eu... inghit in sec sperand ca inca mai pot sa mut munti.

                      - Auzi?! Tu stii ca mie nu mi-e frica? M-am prefacut sa vad ce-ti poate pielea. Acum o sa ma-adapostesc in pestera cea rece si... si am sa astept pana cand trece.


      O umbra-mi apare in fata si pasi apasati se-aud venind spre mine. Simt doar niste brate blanoase prinzandu-ma de mijloc. Tot nu mi-e frica!


                                                                                                     Ea ochii ii inchide. -

duminică, 13 ianuarie 2013

Un tot unitar

  

  Inchid ochii si inaintez cu pasi marunti si cu genunchii tremurand. Intunericul imi inunda incet incet sufletul, frigul imi intra in oase. Teama imi impaienjeneste inima, iar durerea imi rapeste respiratia. O aud pe ea si timpul sta in loc. Petalele negre ale trandafirilor cad pe pamantul umed si norii negrii care-mi vegheaza trupul
se indeparteaza facand loc razelor de soare care-mi incalzesc fata. Zambesc, sunt fericita cand ea imi este alaturi.
    Acest sentiment interior pe care mi-l ofera ma cotropeste. Nu am multi bani, dar daca as avea, as cumpara cate putin din ea pentru toti cei care nu o au. Pentru toti cei a caror rani sangereaza fara a avea un pansament, pentru cei care nu au cunoscut-o, pentru cei care sunt fericiti dar nu stiu cum sa se exprime cu ajutorul ei.
    Daca as fi un sculptor, as reproduce-o din piatra pentru a ma asigura ca va ramane mereu in inimile tuturor. Daca as fi un arhitect, as construi-o pentru sufletul tuturor. Nu pot, sunt doar un om, un visator, un suflet care incearca sa o redea intr-o forma frumoasa si delicata pentru cei care vor sa ii faca loc in viata lor. Inchid ochii si o aud, o simt, o vad si ma alina. Inima imi salta de bucurie atunci cand i-o ofer. In metrou, in autobuz, in magazin, in bucatarie, la bal, la teatru, opera sau film, e doar a mea.
    Multi au incercat sa o vanda, sa o strice, sa se imbogateasca de pe urma ei si apoi au aruncat-o fara nici o remuscare, insa putine sunt acele persoane care odata ce-au simtit-o au mai putut sa o uite cu adevarat. Unii doar nu constientizeaza asta, insa e putin probabil sa nu isi aminteasca. Nu sunt egoista, ti-o ofer si tie asa ca urmeaza-mi exemplu si impartaseste-o si cu ceilalti. Poate fi linistita, zguduita, tandra, erotica,traditionala, electonica. E frumoasa orice forma ar lua. Nu sta pe ganduri si da-o mai departe. O sa te regasesti in zabmetele celor ce o sa o poarte in suflet si in inima.

                                            ~ E a mea, a ta si a celor ce o pot aprecia. E muzica! ~

" How wonderful life is now you're in the world " http://www.youtube.com/watch?v=pJNvPwUvxmk