vineri, 2 noiembrie 2012

Fetita cu parul de foc

       


         Vantul sufla cu putere, intunericul noptii inghitise tot in calea lui, se simtea linistea, linistea muta si apasatoare. O adiere usoara de vant ii zburli parul fetitei rebele si esarfa galbena ii zbura in negura noptii. Copacii cantau un cantec de leagan, pasarile ii acompaniau din neant, iar stelele, ... stelele luminau vag un pian asezat pe patul de frunze rosiatice cazute pe pamantul ud. 
         O silueta micuta, acoperita de un halat alb imaculat, isi face aparitia in luminisul magic. Celina, o fetita rebela, insetata de viata si de frumos. Purta pe bratele micute un cosulet impletit plin cu vise colorate. Aseaza meticulos cosuletul pe pian si se opreste in dreptul lui. Frunzele incep sa cada, ii acopera podoaba capilara rosie ca focul. Din cerul negru incep sa coboare fluturi pe o raza de soare. Intunericul este sfasaiat de razele luminoase ale soarelui, iar stelele coboara luand forma fluturilor. Se aseaza pe umarul fetitei. Cosuletul se ridica in aer, visele colorate incep sa se contureze, sa isi amplifice culoarea, sa prinda forma. 
Fetita sta neclintita langa pianul fermecat simtindu-se neputincioasa, incapabila sa schiteze macar un gest.
        Ochii albestrii ii stralucesc acum mai mult ca niciodata si inima ii bate cu putere. Instinctiv Celina se aseaza pe scaunul micut din fata pianului si apasa nesigura pe o clapa. Sunetul se propaga iar luminisul prinde viata din nou. Animalele paduricii se aduna in jurul pianului asteptand nerabdatoare sa auda din nou sunetul angelic. Fetita cu parul de foc zambeste, iar pe obrazul ei o lacrima se scurge. E fericita! Incepe sa cante din nou. E o armonie perfecta, o atmosfera de vis, e dorinta, dragoste si fericire.

     Ascunde-te! imi sopteste copila cu parul de foc...

miercuri, 24 octombrie 2012

Hold me tight !

 



    Atunci cand razele soarelui imi mangaie usor fata, dechid ochii simtindu-ti zambetul cald. Ma las purtata de vraja ochiilor tai care au inghitit marea si ma ghemuiesc in bratele tale. Nu imi e frig, nu imi e prea cald.. E o atmosfera perfecta. Ma simt in siguranta.
    Strang din ochi si imi doresc ca tot ceea ce se intampla sa nu se spulbere, sa nu fie doar un vis.. Sa nu se piarda in neantul care mi-a inghitit realitatea, sa nu se spulbere visul in care tu esti tot ce mi-am dorit, in care ne iubim pana la epuizare, in care respiram aceasi dragoste.
    Imi fac curaj si deschid ochii dezlipindu-mi incet pleoapele. Inca esti aici. Inca nu ai disparut, inca te iubesc. Zambetul tau imi incalzeste in continuare fata si inima mea e fericita. Esti al meu cu toata fiinta !

joi, 13 septembrie 2012

dragostea de dimineata.







   Iubesc diminetiile de toamna.
   Diminetiile cu aroma de cafea care ma duc cu gandul la tine.
   Acele dimineti senine si parfumate, cand luna este frumos conturata pe cerul aproape luminat.
   Stelele aprinse imi taie respiratia.
   Mi-e greu cand dispari in negura noptii.
   Imi lipsesti dimineata !
   Iau un gand inocent. Il impachetez in palmele mele si il trimit spre tine.
   Sa il primesti !E pur si libertin ca tine.

   Miroase a curat si a vise.
   Miroase a proaspat si a viata.
   Miroase a tine.
   Te iubesc si dimineata aceasta !

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Fetita bolnava de iubire

 





   Pierduta printre gramezile de jucarii si panglici colorate, in lumea ei de zambete pictata in nuantele curcubeului, s-a deschis ca o floare la razele soarelui. Inca din prima clipa in care a clipit, a iubit. In ochii ei se observa cu usurinta inocenta verde, de un verde crud ca iarba abea mijita. Asa i-a fost menit, asta i-a fost darul.. sa iubeasca. Respira si expira iubire. In jurul ei, totul era mai frumos.

   Cu fiecare zi, cu fiecare pas, ea simtea. Simtea cum iubirea creste si ii inunda fiinta. Era atat de mare, incat parca in trupul ei micut si gingas, zaceau zeci de iubiri neimpartasite, zeci de iubiri carora numai ea le putea da viata.

   Era atat de chinuita ca nu putea sa scape de ea, incat intr-o zi, a inceput sa loveasca cu iubire, sa o transmita oamenilor ce o inconjurau, sa ii imbolnaveasca de dragoste, sa schiteze o emotie, o sclipire in inimile lor. Virusul s-a transmis inimaginabil de repede. Parca toti s-au imbolnavit de iubire si fericire, iar ea... ea zambea implinita.

   Pierduse si ultimul strop de iubire, nu mai avea forta nici sa se tina pe picioare, dar inca zambea. Cu trecerea timpului, virusul se transmitea de la suflet la suflet, insa ea nu mai simtea magie, nu mai simtea iubire, era inghetata, nu mai era cea de odinioara, pierduse tot pentru fericirea celor din jur.

   Zilele au trecut si toamna isi facea simtita prezenta. Intr-o seara calma si senina, aceasta, s-a asezat pe spate privind cerul instelat si cu ochii inundati de lacrimi a rostit :
- De ce steluta? De ce eu nu mai am nimic? Le-am dat-o lor pe toata si acum nu pot face nimic altceva decat sa stau sa vad cum ma ofilesc, cum ma sterg cu fiecare zi. De ce nu pot sa simt si eu ca sunt si eu iubita? Nu cer nimic mai mult.. doar o picatura de dragoste..

   Parul auriu a atins usor o frunza rosiatica de pe pamantul umed. Cu ochii inlacrimati, a privit-o si i-a soptit gingas :
- Pana si tu ai fost iubita draga frunza. Ai inmugurit si ai primit dragostea ramurei tale, apoi ai imbatranit fericita in mangaierea soarelui si a vantului si ai planat multumita de ce ti-a oferit viata. Eu le-am oferit lor toata fericirea si iubirea mea, am dorit doar pace si armonie, si acum ma sting alaturi de tine, trista si singura.

   O adiere a vantului ii mangaie usor obrajii copilei si aceasta deschide ochii uimita.
- Si eu sunt iubita, soarele ma iubeste, vantul ma iubeste, ploaia ma iubeste ... De ce nu m-am gandit ca iubirea vine in mai multe forme? Tocmai eu am gresit.

  Copila se ridica in picioare, ia frunza in palmile ei micute si ii zambeste usor.
-Si tu ma iubesti nu-i asa ?
Frunza zboara usor atingand din nou pamantul, iar fetita, isi ia sufletul in brate, se aseaza in genunchi si asteapta iubirea-

miercuri, 22 august 2012

Dragoste finita

.



                                                                   Dragoste finita



Ma plimb descult prin ploaie...
Lacrimile imi curg pe obraz siroaie
Insa nu ma panichez,
Ploaia este singurul loc in care simt ca traiesc!

Si te iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
Stropi inghetati sunt lacrimile mele acum
Cand ma gandesc cu mila si cu groaza
La ce a fost,va fi,sau a trecut!

Si simt cum trupul meu se zbate,
Luptand cu inima mereu
Ca in razboi aceasta bate,
Crezand ca totusi voi fi eu.

Vo fi aceea care astazi,
Isi aminteste de trecut
De acele clipe pretioase
In care noi ne-am cunoscut.

Cand nu era nici urma de durere
Cand soarele pe cer ardea
Si-n inima si-n trup si-n suflet
Caldura dragostei imparatea.

Dar s-au pierdut in mare
In marea infinita
Toate acele clipe
Furate de-o ispita!  ..

luni, 13 august 2012

Ora 4



   Tic, tac, tic, tac. Bate din nou, din ce in ce mai tare ca pulberea ce mai ramane din glontul de pe teava ruginita. Si iar ma trec o mie de ganduri, intr-o mie de secunde ce nu le pot opri. Poate e doar o faza, poate doar mi se pare. De ce nu-mi iesi din gand? De ce te simt plecand? De ce nu stai aici, marea sa o ridici? Maine e o noua zi , pardon, azi, e de mult trecut de miezul noptii. E ora hienelor. 4:00. E ora mea, acum e ora noastra. Aprind un chibrit si vad o felina. De ce ragi in loc sa taci? Acum zambesti si te zbati nervotic. E un zambet fals si unul plin de mahnire. Nu mai miroase a iarna, e plin de Flori de tabla. Intri sau iesi? Ramai sau stai? Imi canti un cantec vesel pe care l-ai fredonat de saptamani intregi.
   Am doua mii de motive imi plus sa-mi scot inima si sa ma intorc in mormant. Mi-e frig sau ti-e cald? De ce tipi in linistea surda? Da-mi somnul inapoi femeie uda! Acum, aici, doar tu si eu. Nu ai scapare, roagate la Dumnezeu. Te mai gandesti pentru o clipa si arunci cu vaza dupa stele. Asteapta-ma! De ce n-ai spus ca vrei mai tare? Te ajutam si eu putin, acum pot doar sa privesc cum te zbati. Ti-e frig? Mi-e cald, deschide geamul. Arunca o piatra-n apa ingetata! Miroase a tine iar si parca-i bine, dar am sa aprin tigarea sa te sting. Sa-mi iesi din vene si din sange, sa te ineci in negura din stele. Atat am vrut sa-ti spun acum, cu toate ca mi-e greu si limpede.
   Dragostea mea e o prapastie adanca, fara final si plina cu teama de maine. Voi ramane sa te privesc cum cazi, iar daca sangerezi prea tare, am sa intind o mana sa te-adun apoi am sa ma-ntorc la ai mei strabuni. Mi-au ofilit pe-al meu mormant bujorii albi, acum ei plang si se destrama, asa cum ma voi descompune eu in ceasul de la ora 4!

duminică, 12 august 2012

Dimineata optimista




    Se asterne optimista dimineata :)...Gandurile ma topesc si dorul ma sfarama.  E sfasaietor si ma izbeste ca pe o papusa din portelan, care n-are nici o putere. Dar dimineata asta e optimista, nu? O noapte mai mult decat alba stralucitor de alba! Dar dimineata se vrea optimista.

   Scrumiera e plina ,cafeaua e amaruie si gandurile zboara mereu la tine...tot la tine!

   Nu mai am cuvinte, as vrea sa spun atatea dar nu mai am cuvinte. Dar ce rost ar mai avea cuvintele? Sunt prea goale sa poate cuprinde nemarginirea si fiorii din sufletul meu. Dar cum sa iti exprim altfel lupta din mine? Focul asta care ma topeste? Cum? Cand esti asa departe?

   Si sa lasam dimineata sa fie omptimista! Eu iti zambesc cu sufletul, pentru ca pe fata mea cu greu s-ar mai putea schita urma de zambet . E prea goala privirea mea acum ...unde sa se opreasca? Cand tu esti asa departe? Oricat ar cauta in jur...esti prea departe dar iti zambesc cu sufletul si te astept sa te apropii sa-mi intalnesti cautarea si-atunci vom fi doar noi,doua trupuri goale si 2 inimi intr-una singura .

   Revenind la realitate, ei bine,e tarziu. Am sa fug acum dar iti trimit un sarut lin, nu as vrea sa te trezesc. As mai sta sa te admir, dar sunt deja in intarziere. Trimit sarutul, prin curier rapid sa fie!

joi, 9 august 2012

Da-mi mana ta !

 



   Tic tac, tic tac.. Trec prin timp cu viteza luminii si nu pot inca sa inteleg de ce trec degeaba. Secunde reci, minute albastre, ore vinetii si ani inbatraniti , obositi de continua mea fuga spre nicaieri. Am avut un tel, o inima, un suflet si o minte. Nu am stiut sa le leg drumul, sa aiba o continuitate, o cale de intrebare si raspuns. S-au sapat gropi, santuri si s-au format cratere. Acolo s-au inecat toate. Acolo s-a oprit timpul meu si acolo a ramas ecoul si umbra. Acolo am ramas eu.


   M-am impodmolit in noroiul de tristete, in transparenta bruta a vietii nefaste. Dar.. asa e ea, viata, sinusoida. Ma chemi? Apar. Ma alungi, dispar. Era simplu, pana intr-o zi cand am m-am inecat.


   Stii? Imi vreau poteca inapoi. Asa cum era ea.. cu poduri nesigure ca mine. Dar de data asta sunt stabila, reusesc sa imi simt pulsul si sa imi aud suspinul, deci.. traiesc. Am cazut intr-o stare de transa, dar desi treptele sunt schitate in imaginatia mea, inca mai caut in mine vointa de a le transforma in realitatea ireala, in realitatea mea. Insa.. mai astept totusi acea mana catifelata, cu degetele lungi si pielea fina.. cicatrizata de greutatile vietii. Atunci cand va fi intinsa spre mine, imi voi gasi curajul sa pasesc pe treptele schitate, simtind privirea si caldura sufletului care ma tine in viata.


   Sunt dependenta de suflete, asa cum o floare e dependenta de razele soarelui pentru a se putea deschide si a ajunge la forma ei de gratie.. Perfuzia picura incet licuarea vietii si inca simt cum imi arde in vene. Am nevoie de mana catifelata, cu degetele lungi si pielea fina, inainte ca perfuzia sa picure ultimul strop din licuare.

marți, 19 iunie 2012

It's like you're screaming but no one can hear


     Am incercat, chiar am incercat. Acum esti aici, maine dispari. Te strig si nu ma auzi. Azi ma iubesti, maine ma ranesti. Stiu ca e greu , dar nu esti aici langa mine. Toate podurile care ne unesc drumul, ard. Mi-am pierdut noptile luminandu-ti calea, iar tu ai stins becurile in drumul meu.
     Sunt paralizata, as vrea sa pot sa fug dupa tine, insa nu ma pot misca. As vrea sa te strig dar mi-am pierdut vocea. Sunt blocata in acel timp, cand noi numeam asta dragoste si totul era mai frumos.
     Sunt captiva intre ieri si azi, intre mine si tine. Numai ca intre noi e o prapastie, iar eu tot cad..

duminică, 17 iunie 2012

Colectionar de vise

 






     Era o dimineata morocanoasa de toamna. Cerul era gri si norul de deasupra mea parca-si dorea sa se scuture. Mirosea a viata totusi, si a pamant ud. Am deschis geamul si am inceput sa visez cu ochii deschisi. Am visat ca o sa ajung departe, ca o sa fiu fericita si implinita. Din ziua aceea, am luptat mereu sa-mi implinesc visul. Incet, cu pasi mici, simt ca usor, usor, se indeplineste.
     M-am trezit azi, intr-o zi de inceput de vara, mirosea a flori si a dragoste. Am deschis geamul si am realizat ca niciodata nu ma voi opri sa lupt pentru a fi fericita. M-am nascut o visatoare si asa voi ramane mereu.
     Ce sunt visele? Ei bine, visele mele sunt stelele de pe cerul senin pe care le ating rand pe rand zambind.
Sunt florile plapande si multicolore care-mi incanta simturile si imi parfumeaza sufletul. Sunt zambetele care-mi insenineaza ziua. E viata in  sine!
     Am visat mereu si visez si acum la ziua in care o sa adorm si o sa ma trezesc in bratele tale! O sa inchid ochii si o sa te astept in visul meu .





                                                                                                             Always and forever!

miercuri, 13 iunie 2012

Astazi poti sa taci, maine te ascult.

                          


                                           Poate daca m-ai asculta ai intelege. Nu stiu, zic si eu..

           M-am saturat ca lumea doar sa auda si atat. Implica/te, da atentie vorbelor mele si vei intelege.
                              
                                                  Vei intelege ca uneori doare, alteori e cald.

   *Iti sangereaza acum inima petru ca incepi treptat sa intelegi. Amintirile se deruleaza, cuvinte, franturi ale discutiilor, umbre si gesturi.
                                                      - Zambeste, maine poate ploua. -

marți, 12 iunie 2012

O minune



     Viata in sine este o lupta. Un razboi cu tine pe o tabla de sah invechita si prafuita de trecerea anilor. Pe aceasta tabla insa, exista ceva ce lumineaza si pastreaza magia jocului mereu vie. E dragostea, care deschide portile sufletului tau, care iti mai poate readuce un zambet pe chipul de copil si in sufletul pur. Portile de fier si zidurile de beton dintre tine si fericire trebuiesc distruse. Nu pot face multe, dar pot sa iti promit ca voi incerca sa trec prin fier si beton spargand orice obstacol care te tine departe de aceasta fericire. De azi, fericirea pentru tine, nu va mai fi doar un concept. De azi, sunt cea care te va eliberea si va rupe lantul intunecat al tristetii. Singurelor lacrimi carora le voi permite sa iti invadeze fata, vor fi cele de fericire. Nu pot fi printul pe cal alb din basmul mult dorit, dar pot fi cea care te va ajuta sa vezi ca dincolo de intunecata padure in care te-ai scufundat, mai exista si lucruri bune.
     Intr-un timp foarte scurt ai devenit cineva in viata mea. Zambetul tau imi insenineaza ziua, vocea ta imi incalzeste sufletul, iar in privirea ta imi gasesc alinarea. Imi dorsc sa fi fericita si voi lupta pentru asta. Voi lupta pentru fericirea noastra si nimeni nu va putea sa se impotriveasca.
     Mi-e greu sa imi gasesc cuvintele potrivite petru a-ti spune ce simte inima mea acum, insa voi incerca din rasputeri sa iti dovedesc asta cu fiecare zi! -P.




                                 -  Those moments you live with your true love feels like thousands of years,
                                                                       evan if its just one day! -


http://www.youtube.com/watch?v=rtOvBOTyX00&feature=BFa&list=FLChY3Zg3cHj71XTaYZ8uwmg

vineri, 8 iunie 2012

Supradoza de viata




        E nebunia timpului ce zboara si acapareaza tot. Zarva provocata de ticaitul repetat, de trecerea secudelor inghetate si monstruozitatea tipatului de mahnire. Sunt eu si tu, e el si ea. Suntem doar noi cu voi, intregul dezbinat. E o mocirla de suspine si-o balta rece de tristete.
        M-am impotmolit in tacere. Ma apasa gaduri reci ce-mi scriu in tihna pe sufletul de marmura. Imi zgarie-n profunzime litere de sticla ce inca mai explica procedeele vietii. Iubire, ura, fericire, tristete, naivitate, copilarie.. prin toate am trecut si am crezut ca am invatat. Nimic! Niciodata nu e de ajuns. Aprofundezi odata cu trecerea timpului si intotdeauna exista mai mult si mai mult. E o nebunie iremediabila de care sufera fiinta mea. O simt aici in mine cum se zbate si loveste.
        Cu toate astea sufletul si inima imi sunt fericite. Poarta cu mandrie diploma de " pline de dragoste ". Din acest punct de vedere sunt intacte. Imi zambesc mereu si sunt pline de speranta. " Deşi de câte ori le-o spun, Eu pentru Ei... sunt tot nebun.. " ( Minulescu ). Cu nebunia mea de care multi ma acuza, simt ca intr-o zi voi putea schimba lumea in bine!

marți, 5 iunie 2012

Marea noastra



Zambetul cald imi incalezeste usor trupul. Razele soarelui ne aprind privirile si se joaca in parul nostru. Valurile linistite ne ating varfurile degetelor si ne gadila. Chicotesti usor in bratele mele. Mi-ai facut din vise aripi si am zburat impreuna. Misterele marii sunt povesti pentru pitici pe care le pot citi in ochii tai. Numai tu poti sti sa-mi spui ce e iubirea fara vre-un cuvant. Suntem doar noi si marea. O viata as putea sa te privesc asa, o viata as putea ramane numai alaturi de tine. Am ales acum si as alege si maine aceasi cale. Calea spre inima ta. Clipele trec peste nori invaluindu-ne in magia marii. Zile si nopti aruncate in lungi amagiri s-au innecat. Am ramas doar noi, doar noi si marea asa cum am visat mereu. Te strig dar ... din nou ai disparut. Vise de faima uitate-n carti cu amintiri si inimi uitate-n falezele dragei mari. Dar mai esti tu.. Doar tu.

duminică, 20 mai 2012

zbor de fluturi





Sunt un fluture. Amagirea mi-a taiat din aripi. Vorbe reci se lovesc de aripile mele si le crapa si mai tare. Fiecare gest ma alunga, iar singuratatea ma cheama. Inca mai astept acea raza de soare care sa imi zambeasca. Mi-au ramas amintirile, sunt singura printre vorbe dar nu incetez sa sper. In imaginea mea, exista o lume mai buna. In imaginea mea, oamenii sunt mai frumosi, mai veseli, mai sufletisti si iubitori. De aici de sus, culoriile sunt mai vi, si viata mai frumoasa. Am sa ma asez acum aici, pe floarea mea, unde ma simt mereu in siguranta, unde ma scald intr-o mare de iubire, unde soarele straluceste mereu. Am sa astept cu capul sus ploaia care va veni gata sa ma rastoarne. Am sa ma scald aici intr-o mare de tine!

sâmbătă, 12 mai 2012

Simplificari




Si uite cum oricat de simplu ar parea, lucrurile se complica mereu si mereu. Dar de ce? Pentru ca asa suntem noi oamenii, avem acest talent tampit sa complicam lucrurile. Dar ma gadesc, totusi poate ca asta este un lucru bun. Daca mereu si in viata 2 cu 2 ar face 4, totul ar fi banal. Nu am mai folosi gandirea, imaginatia, senzatiile, sentimentele. Da aceste procedee si procese psihice fara de care nu suntem completi si sintregi. Poate ca eu am un handicap. Nu trebuie sa fie fizic, este simplu. Handicapul meu consta in irosirea timpului cu oamenii nepotriviti, cu cei care nu merita si care nu vor merita niciodata. Nu e universal, dar nu ma vor merita pe mine. Si de ce sa ma subestimez mereu? Am si calitati, pentru care ma iubesc si ma apreciez. Nimic nu e usor si nu totul merita deranjul, dar niciodata nu poti sti inainte sa incerci. Decat sa risc sa pierd, mai bine risc sa ma implic. Da! Imi asum un astfel de risc si nu regret nimic din ceea ce macar pentru o clipa m-a facut sa zambesc sau sa ma simt fericita. Imi este dor sa iubesc cu adevarat si sti de ce? E simplu.. pentru ca atunci cand iubesc, si raul are un rol bun, si gustul acru e putin mai dulce si toata fiinta mea zambeste. Da , iar imi e dor!

http://www.youtube.com/watch?v=pJNvPwUvxmk&feature=g-upl

vineri, 11 mai 2012

Dancing in the moonlight




Luna mi-a zambit si stelele mi-au cantat. Noaptea m-a invelit in armonia ei soptindu-mi suav vorbele dulci de care imi era dor. Luceafarul a schitat un zambet si am inteles. Dar ce am inteles? nu a durat mult si valul de ceata m-a acoperit. O adiere a vantului ma invita la dans si fluturii nopti ne acompaniaza. Inimile noastre bat pe acelasi ritm. Daca una se opreste, cealalta pierde muzicalitatea si clacheaza. Ma iei de mana si ma apropii de tine. Corpurile noastre se unesc si devenim din doua fiinte, un intreg. Soarele buimacit impinge luna la oparte si ne lumineaza chipurile. Totul in jur este colorat si armonios. Poate fi prematur dar cred ca m-am indragostit!

sâmbătă, 5 mai 2012

La psiholog.





        A venit vremea sa fac o vizita psihologului. Sunt propriul meu doctor in ceea ce priveste mintea, inima si sufletul si detasandu-ma putin de mine, sunt in stare sa imi prescriu mereu retetele. Mai greu e cu vindecarea si totusi, asta e concluzia vizitei de astazi.

Sunt calma si totusi ma simt agresiva. Sunt firava si poate totusi cea mai puternica. Sunt eu si eu sunt tu! Devin mai puternica pe zi ce trece si poate totusi undeva din ce in ce mai slaba Mai puternica pentru ca am invatat. Am invatat ca de cele mai multe ori oamenii de la care te astepti cel mai putin sa te dezamageasca , o fac cu nepasare, am invatat ca oricat de mult vrei sa fie bine, mereu exista riscul de a fi mai rau, am invatat ca oricat de mult te-ai zbate pentru altii, tot nu vor invata sa aprecieze, am invatat ca oricat de multe persoane roiesc in jurul tau, cand dai de greu tot singur ramai, am invatat sa ma bucur de tot ceea ce ma inconjoara, de o raza de soare blanda, de un strop de ploaie usturator, de o adiere a vantului rece, de un fir de iarba abea mijit, de tine, de mine, de noi, de prezent! Si cu toata constienta de sine rezultata, nu am invatat cum sa nu imi pese. Cum sa fiu rece atunci cand trebuie, cum sa nu ma implic sentimental cand nu e cazul, cum sa nu mai fiu atat de inocenta si sa realizez cand devin bataia de joc a lui x sau y. De asta simt ca decad in ochii mei. Din acest motiv nu sunt multumita de mine. Oricat de constienta sunt de asta, nu pot. Nu ma pot schimba. Cel putin nu acum.. probabil dupa lovitura de gratie va fi altfel. Poate ca inca nu s-a umplut paharul. Dar imi promit mie si iti promit si tie, ca niciodata nu voi inceta sa lupt pentru a schimba asta. Nu pot sa promit ca voi reusi, dar pot sa-mi transform asta un tel... castigarea maratonului. Pentru ca inca fug fara orpire. Uneori avansez, alteori fac 1 pas in fata si 3 inapoi, dar inca alerg si inca iubesc oamenii. Inca mai sper si inca mai visez.


http://www.youtube.com/watch?v=aJQNVxQ4Jkk

Ajuns să vorbesc sincer cu tine e ciudat tot
Ai preferat să o faci cu cineva pe care nu-l cunoşti deloc
Bolnav ai boala pe tine, nu prea găseşti leacul e grav
Viaţa are chip de înger dar o arde total la dracu
Îţi vine fă-o! încearcă pune stop
Oricum ai libertatea de a-ţi alege drumul
În timp ce-şi ia libertatea de a-ţi pune gropi
Şi rămâi la modul Doamne fereşte
Că viaţa oricum e curvă da asta-i altă mâncare de peşte
Se ajunge de la porno deja le ştii pe toate
Degeaba fuţi bine frate dacă nu prea fuţi frate
Şi dacă o faci investeşti sentimente prost
Din ce în ce mai mult
Şi le simti mirosul de prost ce se va termina curând
Te gândeşti la prieteni te întrebi care o să rămână
Vorba aia ai putea să-i numeri pe degetele de la o mână
Şi parcă nici cu cei care au rămas nu-i o relaţie aşa bună
Şi te trezeşti super aiurea ca un pierce în limba română
Vorbim despre iubire în vremurile noastre
Ca o lampă proastă până într-un colţ, n-are loc pe masă
Tu ai atât de multe de oferit vai ce combinaţie proastă
Timpul se duce e ofilit nu e o combinaţie rămâi acasă
Te trezeşti claustrofob în camera ta poate
Ar trebui să asculţi sfaturile să te bucuri de singurătate
Şi ajungi în timp prins cu orice căcat prins
De parcă-i iar 17 ani cu haos şi panică de părinţi

vineri, 4 mai 2012

Cocktail de sentimente


  

     Mi-ai lipsit. Tu! da tu... Nu te uita asa, stiu ca nu esti uimita. Chiar mi-ai lipsit. Stii? Uneori te-as extrage cu clestele din mintea mea, as risca o operatie pe creier fara anestezie si tot ar durea mai putin de cat sa te am in gand. Sunt intinsa pe iarba si intorc capul instinctiv si te caut cu privirea, dar ghici ce? Nu esti langa mine. Niciodata nu esti, si ma intreb, pentru ce ma mai zbat? Cred ca a venit momentul in care sa pun " STOP " . Momentul in care sa te las sa pleci asa cum ti-ai dorit mereu. M-am saturat sa traiesc intr-un cerc, unde mereu si mereu o iau de la capat fara tine. Uite ce drum lung e in fata mea, dar pana acum am fost prea orbita de tine. Esti ca o bautura albastra, intr-un pahar transparent si inalt. Tentanta, frumoasa, dar si otravitoare. Te-am iubit asa cum nu am iubit pe nimeni in viata mea, dar iata ca acum au mai ramas doar cateva picaturi in pahar. O sa le beau si apoi nu o sa mai comand un altul. Iar tu.. poate o sa iti aduci aminte de mine intr-o buna zi, pentru ca pentru tine, am fost o bautura rosie intr-un pahar transparent si inalt! O bautura ce iti ofera tot ceea ce iti doresti. E dulce, acrisoara, nici prea rece nici prea calda. E asa cum iti place si totusi la un moment dat o alegi pe cea verde.
Gata! Astazi te las sa zbori. Astazi am un bar plin de bauturi din care sa aleg. De azi mi-am schimbat gusturile! De astazi nu mai beau niciodata din paharul transparent si inalt cu bautura albastra! M-am vindecat de tine!

vineri, 27 aprilie 2012

Sperante prafuite


Rasfoind un caiet relativ vechi, de scoala, am descoperit zambind ca desi din multe puncte de vedere m-am schimbat, sentimental sunt aceasi visatoare puerila, care inca mai spera. Si gandurile mele asternute in ora de fizica suna cam asa..






Si inca te astept straino, sa-mi bati la usa-n miez de noapte, sa spulberi tacerea in care ma inec incet si sa te gasesc cea mai luminata fiinta in intunericul ce ma inghite. Dar iata cum trec zilele, nenumarate, deja le-am pierdut randul la propriu. Noptile-mi par nesfarsite si parca te zaresc din cand in cand in intunericul maiastru, cand... aprind tigare dupa tigare asteptand sa-ti zaresc silueta. Ma omoara gandul ca viata se duce si tu nu o sa sti vreodata cat de mult contezi pentru mine. la urma urmei nu sunt altceva decat o straina pentru tine. Cineva pe care il vei vedea in trecere, fugitiv, urmarindu-te cu privirea. O umbra care te va captiva pentru 7 secunde. Nici mai mult nici mai putin. 7 !
Si poate cu atat voi mai ramane, dar nu voi inceta niciodata sa sper.

miercuri, 25 aprilie 2012

Loving strangers





Strazile imi par straine desi simt in adancul meu ca am mai fost aici de mii de ori. Unde ma aflu? Cine sunt? Cine esti? ... Ma tot intreb de ce mi-e teama? Corpul imi tremura, imi simt sufletul gol si scrasnesc involuntar din dinti. Iar ploua si vantul bate cu putere alungand tot ce ii sta in cale. Nu vreau sa plec. E un loc strain dar simt ca aici apartin. Oamenii alearga haotic in jurul meu incercand sa gaseasca adapost. Eu il gasesc aici. Eu nu ma simt in pericol. De ce? Nu voi sti niciodata. Ploaia se inteteste si stropii mari ma lovesc cu putere facandu-mi pielea sa ma doara. Imi trag gluga pe cap si privesc in zare. E un drum lung, pare infinit, probabil se intampla multe acolo in departare. Dar eu nu vreau sa plec. Cerul intuneca totul in jur si se aud usi trantite de puterea vantului. Prind tigarea intre dinti si o aprind. Fumul e albastru si coloreaza orasul. Cladirile par perfecte. Linii, cuburi, cerrcuri, sfere, asta ma inconjoara. Totul e simetric aici, intr-o perfectiune inimaginabila. Tigara este sifonata asa ca o indrept cu grija. Am un suflet hain si o inima albastra, dar aici sunt cuminte.
Simt ceva langa mine. Deschid ochii, se pare ca am lesinat in ploaie, in plina strada. Sunt in bratele unei straine si ma simt in siguranta. Nu mai vreau sa plec, e atat de bine. Ma ridica, ii multumesc si pleaca.
Iubesc strainii. Strainii pe care am ocazia sa ii cunosc. Au ceva special, isi fac loc in viata ta si nu mai pleaca.

Sper sa ne revedem lovely stranger..

miercuri, 11 aprilie 2012

Women, love is sick!






Am ochii injectati si privirea fixa. Imi reflecteaza secvente din povesti si filme si imaginea ta mi-e inghetata pe retina. E tarziu, e frig si intuneric. Ies pe balcon, dau muzica incet, sfasai perdeaua si deschid usa. O unda puternica de vant imi izbeste fata. Simt miros de ploaie si pamant ud. Fac un pas in fata si ma las in voia stropilor care imi ustura pielea fetei. Simt in nelinistea mea, linistea ta si ma agita. Simt o usturime a ochiilor si incep sa lacrimez. Ma simt poate prea mizerabil, prea nefolositoare. Incerc sa-mi controle gandurile si totusi mai fac un pas in fata. Sunt agitata si nu am stare. Ma intorc in camera, scotocesc in buzunarul rupt al blugilor aruncati pe fotoliu, imi scot pachetul turtit de tigari, iau o tigare si ma intorc in ploaie.
Pun mana in spatele ghiveciului galben, iau bricheta si imi aprind tremurand tigarea. Primul fum este absolut innebunitor, simt cum ma urca la cer si ma coboara inapoi aproape simultan, ca si cum as avea o copie. In fine.. delirez. Imi tremura dintii si tigarea se stinge. Imi trag patura pe spate si mai trag un fum puternic din tigare pana se reaprinde. Simt ca nu mai pot distinge obiectele la distanta si totul este un intreg... Ametesc usor asa ca ma speriu si intru in casa. Camasa mi-e lipita de piele la propriu si din par imi picura apa. Sting tigarea in doza de energizant pe jumatate goala de pe masa, ridic volumul muzicii si ma trantesc in pat.Vreau sa stau asa putin, cu gandul nicaieri, cu mirosul ploii inca proaspat inundandu-mi toate simturile. Atipesc poate 3 minute si ma trezesc subit intr-un zgomot infernal. Bubuieli in usa. Deschid si te gasesc razimata de tocul usii, hainele iti miros puternic a alcool si tutun, iar machiajul este intins pe tot obrazul de atatea lacrimi. Imi spui ca iti pare rau dar nu mai ai forta sa stai pe propriile picioare asa ca imi cazi in brate. Ce ar trebui sa fac acum? Meriti oare sa te tin aici cu mine, sa iti ofer grija mea? Si daca nu e asa.. eu un pot fi ca tine. Te ridic pe brate si te duc in baie. Te asez in vana si dau drumul la apa calda. Iti ridic cu grija tricoul, si iti dau jos blugii. Pielea ta este atat de alba incat mi-e teama sa nu te pierd pentru totdeauna. Incep sa-mi revin aproape complet, poate datorita sperieturii, incep sa realizez gravitatea problemei. Iti iau capul usor in mainile mele si iti curat fata de fardul intins. Esti ata de frumoasa, mereu ai fost si toata lumea te inviaza, ma intreb oare cand o sa realizezi si tu asta. Iti masez usor corpul cu buretele inmuiat in apa fierbinte, apoi te asez in prosop si in brate te mut in pat. Inchid usa de la balcon, arunc doza de energizant, schimb stilul de muzica si te invelesc bine. Ma intreb acum, ce ar trebui sa fac. Ies din nou in balcon insa ploaia s-a oprit. Imi aprind alta tigare si caut agitata telefonul. Oare ar trebui sa chem pe cineva? Nu! Am intrat singura in asta, e de datoria mea sa o ajut. Sting tigarea de jumatate si ma asez in pat langa tine. Ma simti asa ca deschizi ochii sa ma vezi. Imi zambesti asa cum numai tu sti sa o faci si ma tragi aproape. Imi soptesti cuvinte grele si ma saruti cu ultimele puteri. Inchid ochii cateva secunde sa ma odihnesc insa deja e dimineata. Tu nu mai esti langa mine si regasesc doar scrisul tau pe un biletel lipit de sticla cu lapte cu textul " Te iubesc si vreau sa fi numai a mea! ". Hmm, se pare ca nu mi-ai uitat proastele obiceiuri, apreciez dar asta nu ma face mai mult a ta.
E tarziu din nou, e intuneric si e rece. Ies in balcon si o iau de mana. Ma saruta apasat si apoi imi musca buza inferioara. Intra in camera urmarindu-ma cu privirea. Se aseaza in pat si imi face semn sa ma alatur. Mai trag un fum de tigare, mai iau o inghititura din vinul rosu si intru in camera.Nici nu stiu cum o cheama. Deschid frigiderul sa iau 2 cuburi de gheata. Vad sticla de lapte cu biletul tau inca lipit pe ea. O lacrima imi curge cu rapiditate si simt ca imi scrajnesc dintii. Smulg biletul, il fac ghem si il arunc in gunoi. Iarta-ma dar
niciodata nu voi putea fi numai a ta. Ma intorc in pat si ma bucur de ce mi-a mai ramas!

Scrisoare de despartire dedicata ploii





Draga ploaie,

Uite, lasa-ma sa incep prin a-ti spune ca inca te iubesc. Intotdeauna mi-e drag sa adorm sub sunetul tau si iubesc sa te simt intr-o zi innabusitoare de vara. Dar in ultimul timp am simtit ca ma sifonezi putin si cred ca ar trebui sa luam o pauza. Esti aici de ceva timp si cu parere de rau trebuie sa te anunt ca incepi sa devii usor antipatica.

Ai rapit soarele din viata mea, ma sufoci si este din ce in ce mai greu sa trec peste zilele astea. As vrea sa fiu in parc la plimbare, sau la un picnic pe malul lacului, insa tu nu ma ajuti deloc ci imi ingreunezi situatia. Esti asa de rece incat tot ceea ce pot sa fac este sa stau in casa , sa ascult muzica, sa rontai chestii nesanatoase si sa ma ghemuiesc in pat in timp ce tu curgi fara oprire. Faci totul atat de dificil. E de-a dreptul enervant sa fi in trafic, unde toti conduc cu 30 km/h mai incet din cauza ta, sau sa fi pieton si sa ai parte de " dusuri" gratuite din partea imbeciliolor care nu se gandesc decat la cum sa ajunga mai repede la destinatie. Ca sa nu mai vorbim de balti. Iti place atentia nu-i asa?

Asa ca asculta-ma! Hai sa incercam sa luam o pauza. Cred ca macar cateva saptamani distanta intre noi vor aduce zambetul pe buze multor persoane. Poti pleca, nu stiu, gaseste un loc in care esti cu adevarat dorita si unde iti este apreciat adevaratul si unicul talent putin mai mult decat il apreciez eu acum, poate la niste fermieri sau undeva unde vei primi atentie. Sincera sa fiu, nu am nevoie de tine sa te agiti acum in jurul meu facand lucrurile mai gri, ude si intunecate decat ar trebui sa fie. Poti sa te mai intorci din cand in cand, chiar mi-ar placea sa te revad insa nu pentru perioade prea lungi si incearca sa fi mai calma data viitoare. Asa ca, hai sa incheiem cat mai cordial posibil. Poate vom avea ocazia sa vorbim curand, dar nu in weekendul in care vreau sa merg in camping... chiar imi doresc asta si nu esti bine venita acolo, imi pare rau.

Cu dragoste,
Ale

luni, 9 aprilie 2012

Once in a lifetime







Niciodata, dar, niciodata nu apreciem ce avem langa noi pana nu pierdem. Cine a spus asta, cu siguranta a stiut ce spune. Si.. mai e ceva! Pana nu simti asta pe propria piele, nu poti crede.
Ce suntem defapt? Suntem actori in roluri principale, individual, in filmul vietii noastre personale. Niciodata nu sti indeajuns de mult, mereu acumulezi informatii, inveti replicii si interpretezi personaje noi. Schimbi masti, peisaje, costume, actori, regizori si cameramani. Putini sunt cei care raman pana la final, iar cei care o fac, ei bine ei sunt cei care merita, sunt cei care au experienta si isi cunosc atat " meseria " cat si pe tine, ca personaj principal. Sunt cei ce te respecta si cei carora trebuie sa le multumesti o viata! Tu la randul tau esti personaj secundar sau poate doar peridodic in multe alte filme. Daca nu iti joci rolul bine, o sa fi schimbat. Trage cu dintii, invata mereu si fi tu ca sa poti sa iti pastrezi rolurile pentru a te intretine spiritual! Nu fi doar " un actor grabit / care-si spune, / replica si-apoi a plecat zambind. " . Nu uita, filmul tau poate rula live o singura data, restul se numeste reluare si cand se ajunge aici... poate fi prea tarziu. Carpe diem! Taiati!!!

luni, 26 martie 2012

Plimbare de primavara




Ma plimb pe strazi. Doar eu cu mine de mana. Mi-am luat sufletul in brate si l-am scos la plimbare sa ii arat lumea. Ratacesc pe strazi poate prea largi, insa nu suficient de largi pentru a cuprinde multimea de oameni. Innot intr-o mare de oameni, fiecare pe cont propriu, fiecare cu particularitatiile sale, cu bagajul de idei, cunostinte, nelamuriri si tot felul. Forfotesc, alearga grabiti, agitati, chiar si cand se plimba. E ciudat! Sunt atat de multi si totusi simt ca sunt doar eu cu mine. Si-au tras masca pe fata, au atasat un zambet si au pornit la drum sa-si plimbe " robotul " afisand nonsalanta si degajare.
 Am in nari aroma de liliac. Imi doresc sa miros o floare, una reala, sa ma imbat cu mirosul primaverii din nou si din nou sa il simt pana in profunzimea fiintei mele. 
Imi aduc aminte de titlul unui volum de Mircea Cartarescu " Faruri, vitrine, fotografii ". Asta ne inconjoara de fapt. Oriunde ma uit, in jur nu gasesc altceva decat lumini, faruri, lasare, blituri si ... vitrine. Si cred ca asta e de fapt si viata, o vitrina, in care te trezesti exponat fie ca vrei fie ca nu. Esti mereu studiat, intors pe toate partile, pana cineva, acel cineva te gaseste, te place... si te ia acasa! Exista mai multe alternative; fie acesta se plictiseste de tine si te arunca, fie ta da la schimb, fie te vine, fie te pastreaza. Si uite asa trece viata. Oceanul imens de cuvinte, imi inunda mintea avida de crud si natural... firesc si neartificial. Retraiesc in gand cu zambetul pe buze, fiorul poeziei " Note de primavara " a lui Bacovia " Verde crud, verde crud / Mugur alb si roz si pur / Vis de-albastru si de-azur / Te mai vad, te mai aud..."
Primavara ma schimba, imi incalzeste sufletul, imi deschide mintea si inima si ma face sa zambesc. Primavara ne face mai buni si ne umple casele si sufletele cu lumina si dragoste.
Imi continui plimbarea pe promenada Cetatii, doar eu, cu mine de mana si cu sufletul in brate, cu gandul la mirosul de flori de liliac si privind un fir de iarba abia mijit. 
Te salut primavara, sub orice forma ai incerca sa ajungi la mine! (:

marți, 20 martie 2012

Liniste muta



Si merg pe sticle, talpile imi sangereaza, tamplele ma dor, si nu imi mai aud inimia pompand sange catre ventricule si vena cava. Sunt obostia, caut un loc sa imi alin durerea, un loc in care predomina placerea, iubirea, culoarea si natura. Dar nu-l gasesc, stau pe loc si incerc sa imi imaginez, sa vad prin perdeaua de ceata ce ma inconjoara, nu reusesc deloc si ma simt din ce in ce mai mult, ca o statuie de ceara. Daca-mi aprinzi fitilul, o sa ma topesc incet, o sa-mi creez propria cale spre o lume mai buna. Dar ai putea sa ma pastrezi, m-as putea face utila. As putea continua sa te iubesc neconditionat, sa fiu in sufletul tau ori cat de departe ai pleca, sa iti veghez visele si sa-ti deschid inima. Inca mai simt durere, incep sa amortesc, dar iata ca din ceata deasa, isi face aparitia o silueta. Vorbesc cu tine sau doar imi imaginez? Am luat-o razna sau te privesc cu adevarat in ochii mari si albastri care parca au inghitit marea, esti tu, dar eu simt cum talpile se indeparteaza de pamant si eu ma innalt. Din parul tau cade o floare alba de crin si imi aduc aminte ca tu esti motivul pentru care eu resprir. Daca tu renunti la mine, ma desprin de pamant si dispar. Ia-ma de mana si tine-ma cu tine aici pe pamantul plapand. Futurii zboara grandiosi in jurul meu si eu ma sting soptind fara vlaga " te iubesc. ". Ma desfac in sfere, un astru te va veghea mereu!

luni, 19 martie 2012

Mi-a ajuns sa te privesc, ca sa simt cat imi esti de draga











Si ma ustura limba de la atatatea cuvine amare,
Si vorbe goale pe care le spun fara sa ma gandesc
Ca ma grabesc si caut sa las ceva cat trim mai traiesc
Fiecare vers pe care il spun acum il spun direct
La fel ca fiecare pas pe care-l fac atunci cand merg
Singur, sunt sigur ca asa mi-a fost scris
Mi-as da toata familia la schimb pt implinirea unui vis
E trist si tu esti trist daca ma ascuti pe mine
Copile, fa ceva sa iti fie macar tie mai bine
Si nu-ti fa griji daca vei pierde tot ce ai adunat o viata
Iti las un loc de veci langa poetii morti dar inca in viata,
Invata sa nu-ti pastrezi sufletul in gheata si invatza
Caci la sfarsit e doar un cimitir sï multa ceata

sâmbătă, 17 martie 2012

Doar in vis mai esti reala





Era cald, poate prea cald. Soarele lumina cu putere, ma orbea. Eram intr-un loc necunoscut in care nu mai fusesem niciodata. Un luminis, plasat langa o padurice undeva la poalale unui munte. O patura in carouri albastre statea perfect intinsa pe iarba de un verde crud innebunitor. Eram la un picnic si povesteam vrute si nevrute. Erai reala, plina de viata, rosie in obraji, calda si fericita, asa cum ai fost mereu. Te ascultam cu interes ca de fiecare data. Eram impreuna si asta era tot ce conta. Imi era dor... imi era dor sa fiu cu tine. La un moment dat, tu te ridici si incepi sa fugi uitandu-te din cand in cand inapoi dupa mine. Te urmarea un lup... Nu stiu ce s-a intamplat apoi pentru ca mereu ma trezesc si raman blocata cu acest vis. Ma urmareste de luni de zile si as vrea sa pot sa il descifrez. Macar acolo esti in viata, esti reala. Te pot imbratisa. Ma saruti pe frunte si ma alinti asa cum numai tu o faceai mereu " draguta lu' buni "... Mi-e dor de tine. Mi-e dor de noi...

miercuri, 7 martie 2012






Imi era dor... Imi era dor sa reflectez asupra trecutului, prezentului si al viitorului. Am disparut un timp, am fost rapita din realitate, am vrut sa ma izolez cu gandurile si sentimentele mele. Am vrut sa construiesc din nou zidurile interioare spre alte lumi sau pericole. Am vrut sa imi creez din nou lumea mea, asa cum am visat in totdeauna ca va fi, dar ceva lipseste mereu. Ori de cate ori as relua procedeul, o piesa lipseste. Nu stiu de ce mi-a luat atat de mult sa imi dau seama care este, era simplu... Pur si simplu intr-o noapte am deschis ochii brusc si mi-am dat seama. Piesa lipsa este " ea " . Si daca ma insel? Daca asta e doar parerea mea? Ei bine.. simplu, daca asta e doar in imaginatia mea, vreau sa ma conving. Sti vorba aceea " pana nu dai cu capul de pragul de sus al usii, nu crezi ca doare ". Asa sunt si eu. Vreau sa ma conving, vreau sa te am, vreau sa fi a mea, sa vad daca asa este sau nu. Nu pare greu, dar este! Se spune ca, fericirea, nu se poate atinge niciodata, dar toata viata merita sa alergi in cautarea ei!

vineri, 2 martie 2012

Spring always bring a simle (:






Unde sunt? Cine sunt? Cine esti?...Iar am ajuns la acele intrebari fara raspuns care ma storc de putere de fiecare data. Dar azi nu! Azi nu mai vreau sa ma gandesc la toate astea, azi vreau doar sa fiu multumita ca sunt si sunt aici cu bune si rele, ca si tu esti undeva, ca sunt bine si inca mai am puterea sa zambesc. Ca e Martie si inca e rece si ma pot bucura la gandul ca o sa se incazeasca, o sa iasa soarele, o sa inmugureasca pomii si o sa invrezeasca natura. Gandul asta ce zboara departe, imi aduce aminte de copilarie, inchizand ochii pot sa simt mirosul de iarba si pamant ud dimineata devreme cand soarele abea se arata, timid la inceput, putin rosiatic si in timp, din ce in ce mai stralucitor ca tine! Aproape ca pot simti Nuscelele blande si gingase cu varful degetelor. Da, sunt bine, pot zambi si pot visa. Este ceva promitator. Culeg un zambet si pentru tine si pe post de martisor ti-l ofer cu cea mai mare dragoste si caldura. 

marți, 28 februarie 2012




Si iata-ma din nou aici, se pare ca e un loc pe care l-am cam ocolit in ultimul timp. De ce? Poate pentru ca ma sperie ideea de a sublinia adevarul, de a-mi arata ceea ce simt, ceea ce gandesc... Iar mi-e dor, mereu imi este! As vrea doar sa te pot strange acum in brate, sa pot sa te privesc in ochi si sa-ti spun ce simt pentru tine, sa-ti spun ce am stiut din prima clipa in care te-am vazut. As putea sa ma pierd in ochii tai care parca au inghitit marea, de mii de ori, nu as mai avea nevoie sa gasesc calea inapoi. Cuvintele tale mereu imi alina sufletul si as vrea atat de mult ca tu sa sti asta, as vrea ca pentru macar o clipa in viata mea sa am curajul sa spun ceea ce simt cu adevarat.. asta e tot ce imi doresc. As vrea sa pot sa fiu din nou puternica si curajoasa asa cum am fost mereu cand l-am infruntat pe el. Dar, in ochii lui mereu citeam ura care imi oferea
adrenalina si curaj. In ochii tai nu pot citi decat bunatate si caldura. Ma inmoaie, nu ma fac mai tare deloc. Asa ca raman aici, la stadiul asta, un nivel de care nu pot sa trec si o iau mereu de la capat... Sper doar ca pana o sa reusesc sa trec la pasul urmator, sa nu se strice jocul.. s-ar pierde un zambet, ar cadea o lacrima, s-ar stinge un suflet!
Ma intorc din nou in realitatea dura, desi peste tot imi este dor, peste tot te vreau, peste tot te strig. Dar tu nu ma vezi si nu ma auzit, sau poate doar nu vrei.

luni, 13 februarie 2012

Trenul vietii






Imi plac trenurile si zgomotul lor. Calatorind, timpul se "rupe" in secvente. Ne traim viata altfel in viteza trenului care aluneca pe sine. Se succed copaci, dealuri, verdeata, case, cai... Gandurile zboara aiurea. Vorbim despre boli si salata de vinete, asteptam prima halta pentru a savura o tigare fugitiv,  dormim, ne pierdem in randurile cartilor, sau fredonam o piesa, fie ea de drumetie, fie una de suflet. Ne desprindem de realitate, banal si monotonie pentru cateva momente.  

duminică, 5 februarie 2012

Ultima..



Atmosfera banala. Semi intuneric, frig, pacla de fum, cafea, muzica in surdina, patru pereti, o umbra muta, un suflet, o inima, un singur trup, o singura minte. O lacrima, un suspin, dezamagire, sila, dorinta, vise spulberate.
Te zbati sa supravietuiesti in fata unei lumi nemiloase, intr-o jugla de oameni, cu legi tampite si nedreptati la tot locul. Cazi, te ridici, iti aduni puterile si o iei de la capat pana nu mai ramane urma de umanitate in tine, devi un robot, totul e banal, sec. Nu mai faci nimic pentru ca simti, faci pentru ca trebuie. Si cu ce rost? Libertate... Toti visam la asta, desi suntem constienti ca este doar un concept. Libertatea nu exista cu adevarat, libertate nu are o definitie exacta. Libertatea si-o creeaza fiecare individ in functie de nevoi si de mediul care il inconjoara.
Libertatea mea ... ei bine care libertate? Nu poti fi cu adevarat liber oricat de mult ai lupta pentru asta. Mereu depinzi de ceva sau cineva. Si te gandesti, atunci pentru ce te mai zbati? E un circuit bolnavicios in care te nasti si din care iesi poate "cand pune popa pamant pe tine",vorba aceea si poate nici atunci.
Vorbe, promisiuni, minciuni, ura, lovituri, durere.. trecand prin astea nu poti decat sa visezi la o libertate unde nu exista prejudecati ci doar fericire, zambete, dragoste, afectiune.. si totusi, ai nevoie de o secunda sa realizezi ca toate astea nu vor deveni realitate niciodata. Dar asta nu inseamna ca nu poti visa, ca nu poti spera...sau ca intr-o buna zi vei putea atinge macar o parte din ele.
Ultime gura de cafea, e atat de aromata incat mi-a inundat toate simturile, este asa cum trebuie sa fie...ultimul fum de tigare, tare si revigorant. Ultima gura de aer, ultimul gand, ultima sclipire, ultimul gest, ultima clipire, ultima dorinta. Inchid ochii pentru o secunda, e ultima...

joi, 2 februarie 2012

Pentru ca totu-i mai ciudat pe zi ce trece…



Cine sunt? Prin tot periplul vietii, intr-o lume in care este imperativ sa ai raspunsuri, cum am ajuns sa nu am raspuns la cea mai simpla, primitiva intrebare posibila? Si ma intreb..Daca stiu ca albul este alb si negrul este negru, eu sunt alb sau negru? O posibila imbinare a celor doua culori ar naste deja o alta pesoana, o alta personalitate. Ma seaca de putere aceasta simpla si banala intrebare...insa mereu in zadar.

Ok. Nu stiu cine sunt eu! Dar cine esti tu? E o amnezie sau pur si simplu in toti acesti ani nu am reusit sa acumulez destula informatie? " Te plac? Ma placi? Te iubesc? Ma mai chemi? " Sunt intrebari comune,ati spune voi..Dar pentru mine e mai mult de atat. Pentru mine poate e totul. M-am pierdut undeva intr-o nebuloasa, in intuneric, in irealitatea irealului ce vreau sa il transform, sa il schimb, sa-l fac real! M-am pierdut intr-o lume ce am construit-o pentru a se distruge, o lume ce va cadea. Mi-am construit cu propriile maini un univers ce ma distruge, ce ma rupe in bucati pentru ca mai apoi sa ma refaca, sa ma puna la loc bucata cu bucata, firicel cu firicel.

Ce e dragostea? E ceva la care aspir de mult si poate asta e unul din principalele motive pentru care nu ma "trazneste". Sau stai, deja aberez. Ma trazneste, insa Cupidon uite ca intr-o relatie sunt necesare cel putin 2 persoane. In subconstient fredonez piesa CIA-Unde.i ea? si-mi vine-n gand automat un vers "Ea e acolo unde ii e locul" ... sper ca dintre toate, macar ea sa fie aici, in inima mea! (:

Gata, e tarziu si e fum. si totu-i mai ciudat pe zi ce trece!

miercuri, 25 ianuarie 2012

Hppy b-day Nox !

                                            http://www.youtube.com/watch?v=hDdzuWit6-A

Ei bine Nox acest post iti este dedicat in totalitate si nu doar pentru ca este ziua ta, ci pentru ca esti tu! Sa sti ca intotdeauna ai fost si vei ramane mereu un prieten special. Datorita oamenilor ca tine am invatat ca o persoana, nu trebuie sa fie mereu aproape de tine fizic pentru a-ti arata ca ii pasa, sau ca iti este alaturi. De multe ori prietenii virtuali, asa ca tine, pot fi mult mai aproape sufleteste decat multi dintre cei care reusesc sa o faca si fizic. Intotdeauna am considerat ca esti o persoana diferita, toti suntem diferiti, insa pentru mine tu de multe ori ai fost un exemplu. Pe acasta cale vreau sa iti multumesc pentru toate cuvintele de incurajare pe care mi le-ai oferit ori de cate ori am avut nevoie.
Cand spun Nox, in cap in vin 1000 de ganduri, cand spun Nox ma gandesc la Libertate, dreptate, sensibilitate, tarie de caracter, cultura, muzica, tattoo's, arta! In tine toate acestea si-au gasit combinatia perfecta! Cand spun Nox, ma gandesc la un prieten! La multi ani prietene drag ! Sa traiesti cat de mult si cat de bine poti si sa fi sanatos sa share'uesti cu noi good shit's in continoare ! :)) Be happy!

marți, 24 ianuarie 2012

Prietenie!




Se pare ca a vorbi despre prietenie nu e un subiect atat de usor de abordat pentru mine decat credeam initial. Nu e vorba de un subiect sensibil, ci pur si simplu,e vorba de prieteni care au un rol important pentru mine si carora nu le pot “arunca” doar simple vorbe in vant.
Asa cum bine stiti,cu parintii ne nastem si nu avem posibilitatea sa ii alegem insa prietenii pot fi alesi. Totul depinde de noi,de alegerile noastre,de ceea ce vrem si ce definitie oferim noi pentru prietenie.

Definitia de dictionar ar fi aceasta :
PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune ...
Insa asta nu are nicio relevanta. Cel mai important este cum o percepem noi si ce aplicabilitate are ea in viata noastra.
Probabil cu totii ati avut senzatia ca adevaratele prietenii incep sa se nasca in viata noastra de licean care mai apoi se continua cu studentia si tot asa.
Din punctul meu de vedere,o relatie de prietenie ,intre doua persoane de acelasi sex sau de sexe diferite , se naste oricand,oriunde insa nu oricum . Pentru a ajunge sa consideram pe cei din jurul nostru prieteni si noi la randul nostru sa fim considerati prieteni trebuie sa demonstram ca suntem potriviti pentru a obtine acest rol si nu este o doar o prietenie cu numele. Nu inseamna ca toate persoanele pe care le avem imprejur isi ocupa statutul de prieten. Pe langa prieteni mai exista si simple cunostinte,amici sau ce alte “tag-uri” are fiecare. Ei bine, pot sa spun ca sunt fericita sa am in preajma mea cativa, nu multi dar totusi reali, prieteni.
Mara , da... despre tine este vorba, daca pana acum nu te-ai regasit.. sa incercam acum. 
O furtuna imi aminteste de cat de frumoasa e vara, fotografiile imi amintesc cat de frumos este sa cresti, prietenii ca tine imi amintesc cat de frumoasa este viata! Oricat as incerca, sunt sigura ca nu as putea cuprinde tot ceea ce a existat, exista si va exista in viata noastra! Sunt mandra ca sunt prietena ta. Tu ai stiut mereu cum sa imi alini suferinta , cum sa imi aduci zambetul pe fata atunci cand problemele m-au coplesit. Esti un bun ascultator si totodata sfaturile tale mi-au fost mereu de ajutor. M-ai acceptat asa cum sunt fara sa judeci, fara sa intrebi "de ce?". Ai fost mereu alaturi de mine cand am avut nevoie de tine. Ei bine astazi este o zi speciala. E ziua ta! A mai trecut un an, cu bune si cu rele, am fost si voi fi mereu alaturi de tine asa cum si tu ai facut-o! Tine-am de mana strans. Doar impreuna cu tine voi putea merge mai departe.
Cata vreme avem amintiri, trecutul continua sa existe. Cata vreme avem speranta, viitorul ne asteapta. Cata vreme tu existi, merita sa traiesc prezentul.
Te iubesc! La multi ani scumpa mea prietena!

joi, 19 ianuarie 2012

A mai trecut o zi. Si nu una foarte buna, ci una plina de dezamagiri. Mi-a provocat o scarba atat de mare incat pur si simplu azi mi-am dorit sa pot opri timpul, sa pot sa fac lumea sa inghete pentru o zi. Sa nu mai aud de nimeni si de nimic. Si totusi, nu se poate. De cateva ore stau in fata laptop'ului incercand sa imi spun of'ul , asa cum mi-am dosrit si asa cum am fost sfatuita, insa in zadar. Poate pentru ca am cazut intr-o prapastie mult prea adanca, atat de adanca incat si gandurile mi-au plecat! Nici nu stiu ce ar mai fi ramas de spus... sunt dezamagita, de asta sunt sigura. Sunt dezamagita in primul rand de mine, stiu ca pot mult mai mult insa nu reusesc sa ma adun. Sunt dezamagita de cei din jurul meu, nu stiu, poate e prea egoist din partea mea sa spun asta, dar .. cred ca asteptam mai mult din partea lor.
Imi trec prin minte milioane de ganduri dar se pare ca nu sunt instare sa le exprim. S-au adunat prea multe. Am fumat prea mult azi, deja ochii imi lacrimeaza si in camera greu se mai distinge ceva din cauza paclei de fum ce apasa atmosfera. O lacrima imi cade. O sterg, trag aer in piept, imi aranjez zambetul si incerc sa adorm cu gandul ca maine o sa fie mai bine si ca zilele astea de rahat, scuzati-mi expresia, se vor temina in cateva luni! Am sa incep o viata noua, am sa o iau de la 0, am sa pot sa fiu eu fara sa imi fie teama ca voi fi judecata. Oboseala isi face efectul asa ca trebuie sa ma retrag. Optimism! asta e cuvantul cu care vreau sa imi inchei pledoaria pe ziua de astazi
!

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=qe-UPlYu_nk#!

luni, 16 ianuarie 2012

Life is life



Oare cum suporta copacii toamna cand le cad frunzele , iarna cand ingheata pana la radacina, sau vreun idiot care le scrijeleste coaja? Isi zic poate "lasa , nu-i problema , infloresc la anul? Si primavara vine si copacul saracul iar o ia de la capat.. Pentru ca vrem sau nu viata e asa , sinusoida, cu bune si cu rele , cu inceputuri si sfarsituri si iar si iar pana la capat.
O luam oare de la capat sau e un alt drum , o alta treapta pe care urcam, un alt episod din serialul "VIATA"?