vineri, 27 aprilie 2012

Sperante prafuite


Rasfoind un caiet relativ vechi, de scoala, am descoperit zambind ca desi din multe puncte de vedere m-am schimbat, sentimental sunt aceasi visatoare puerila, care inca mai spera. Si gandurile mele asternute in ora de fizica suna cam asa..






Si inca te astept straino, sa-mi bati la usa-n miez de noapte, sa spulberi tacerea in care ma inec incet si sa te gasesc cea mai luminata fiinta in intunericul ce ma inghite. Dar iata cum trec zilele, nenumarate, deja le-am pierdut randul la propriu. Noptile-mi par nesfarsite si parca te zaresc din cand in cand in intunericul maiastru, cand... aprind tigare dupa tigare asteptand sa-ti zaresc silueta. Ma omoara gandul ca viata se duce si tu nu o sa sti vreodata cat de mult contezi pentru mine. la urma urmei nu sunt altceva decat o straina pentru tine. Cineva pe care il vei vedea in trecere, fugitiv, urmarindu-te cu privirea. O umbra care te va captiva pentru 7 secunde. Nici mai mult nici mai putin. 7 !
Si poate cu atat voi mai ramane, dar nu voi inceta niciodata sa sper.

miercuri, 25 aprilie 2012

Loving strangers





Strazile imi par straine desi simt in adancul meu ca am mai fost aici de mii de ori. Unde ma aflu? Cine sunt? Cine esti? ... Ma tot intreb de ce mi-e teama? Corpul imi tremura, imi simt sufletul gol si scrasnesc involuntar din dinti. Iar ploua si vantul bate cu putere alungand tot ce ii sta in cale. Nu vreau sa plec. E un loc strain dar simt ca aici apartin. Oamenii alearga haotic in jurul meu incercand sa gaseasca adapost. Eu il gasesc aici. Eu nu ma simt in pericol. De ce? Nu voi sti niciodata. Ploaia se inteteste si stropii mari ma lovesc cu putere facandu-mi pielea sa ma doara. Imi trag gluga pe cap si privesc in zare. E un drum lung, pare infinit, probabil se intampla multe acolo in departare. Dar eu nu vreau sa plec. Cerul intuneca totul in jur si se aud usi trantite de puterea vantului. Prind tigarea intre dinti si o aprind. Fumul e albastru si coloreaza orasul. Cladirile par perfecte. Linii, cuburi, cerrcuri, sfere, asta ma inconjoara. Totul e simetric aici, intr-o perfectiune inimaginabila. Tigara este sifonata asa ca o indrept cu grija. Am un suflet hain si o inima albastra, dar aici sunt cuminte.
Simt ceva langa mine. Deschid ochii, se pare ca am lesinat in ploaie, in plina strada. Sunt in bratele unei straine si ma simt in siguranta. Nu mai vreau sa plec, e atat de bine. Ma ridica, ii multumesc si pleaca.
Iubesc strainii. Strainii pe care am ocazia sa ii cunosc. Au ceva special, isi fac loc in viata ta si nu mai pleaca.

Sper sa ne revedem lovely stranger..

miercuri, 11 aprilie 2012

Women, love is sick!






Am ochii injectati si privirea fixa. Imi reflecteaza secvente din povesti si filme si imaginea ta mi-e inghetata pe retina. E tarziu, e frig si intuneric. Ies pe balcon, dau muzica incet, sfasai perdeaua si deschid usa. O unda puternica de vant imi izbeste fata. Simt miros de ploaie si pamant ud. Fac un pas in fata si ma las in voia stropilor care imi ustura pielea fetei. Simt in nelinistea mea, linistea ta si ma agita. Simt o usturime a ochiilor si incep sa lacrimez. Ma simt poate prea mizerabil, prea nefolositoare. Incerc sa-mi controle gandurile si totusi mai fac un pas in fata. Sunt agitata si nu am stare. Ma intorc in camera, scotocesc in buzunarul rupt al blugilor aruncati pe fotoliu, imi scot pachetul turtit de tigari, iau o tigare si ma intorc in ploaie.
Pun mana in spatele ghiveciului galben, iau bricheta si imi aprind tremurand tigarea. Primul fum este absolut innebunitor, simt cum ma urca la cer si ma coboara inapoi aproape simultan, ca si cum as avea o copie. In fine.. delirez. Imi tremura dintii si tigarea se stinge. Imi trag patura pe spate si mai trag un fum puternic din tigare pana se reaprinde. Simt ca nu mai pot distinge obiectele la distanta si totul este un intreg... Ametesc usor asa ca ma speriu si intru in casa. Camasa mi-e lipita de piele la propriu si din par imi picura apa. Sting tigarea in doza de energizant pe jumatate goala de pe masa, ridic volumul muzicii si ma trantesc in pat.Vreau sa stau asa putin, cu gandul nicaieri, cu mirosul ploii inca proaspat inundandu-mi toate simturile. Atipesc poate 3 minute si ma trezesc subit intr-un zgomot infernal. Bubuieli in usa. Deschid si te gasesc razimata de tocul usii, hainele iti miros puternic a alcool si tutun, iar machiajul este intins pe tot obrazul de atatea lacrimi. Imi spui ca iti pare rau dar nu mai ai forta sa stai pe propriile picioare asa ca imi cazi in brate. Ce ar trebui sa fac acum? Meriti oare sa te tin aici cu mine, sa iti ofer grija mea? Si daca nu e asa.. eu un pot fi ca tine. Te ridic pe brate si te duc in baie. Te asez in vana si dau drumul la apa calda. Iti ridic cu grija tricoul, si iti dau jos blugii. Pielea ta este atat de alba incat mi-e teama sa nu te pierd pentru totdeauna. Incep sa-mi revin aproape complet, poate datorita sperieturii, incep sa realizez gravitatea problemei. Iti iau capul usor in mainile mele si iti curat fata de fardul intins. Esti ata de frumoasa, mereu ai fost si toata lumea te inviaza, ma intreb oare cand o sa realizezi si tu asta. Iti masez usor corpul cu buretele inmuiat in apa fierbinte, apoi te asez in prosop si in brate te mut in pat. Inchid usa de la balcon, arunc doza de energizant, schimb stilul de muzica si te invelesc bine. Ma intreb acum, ce ar trebui sa fac. Ies din nou in balcon insa ploaia s-a oprit. Imi aprind alta tigare si caut agitata telefonul. Oare ar trebui sa chem pe cineva? Nu! Am intrat singura in asta, e de datoria mea sa o ajut. Sting tigarea de jumatate si ma asez in pat langa tine. Ma simti asa ca deschizi ochii sa ma vezi. Imi zambesti asa cum numai tu sti sa o faci si ma tragi aproape. Imi soptesti cuvinte grele si ma saruti cu ultimele puteri. Inchid ochii cateva secunde sa ma odihnesc insa deja e dimineata. Tu nu mai esti langa mine si regasesc doar scrisul tau pe un biletel lipit de sticla cu lapte cu textul " Te iubesc si vreau sa fi numai a mea! ". Hmm, se pare ca nu mi-ai uitat proastele obiceiuri, apreciez dar asta nu ma face mai mult a ta.
E tarziu din nou, e intuneric si e rece. Ies in balcon si o iau de mana. Ma saruta apasat si apoi imi musca buza inferioara. Intra in camera urmarindu-ma cu privirea. Se aseaza in pat si imi face semn sa ma alatur. Mai trag un fum de tigare, mai iau o inghititura din vinul rosu si intru in camera.Nici nu stiu cum o cheama. Deschid frigiderul sa iau 2 cuburi de gheata. Vad sticla de lapte cu biletul tau inca lipit pe ea. O lacrima imi curge cu rapiditate si simt ca imi scrajnesc dintii. Smulg biletul, il fac ghem si il arunc in gunoi. Iarta-ma dar
niciodata nu voi putea fi numai a ta. Ma intorc in pat si ma bucur de ce mi-a mai ramas!

Scrisoare de despartire dedicata ploii





Draga ploaie,

Uite, lasa-ma sa incep prin a-ti spune ca inca te iubesc. Intotdeauna mi-e drag sa adorm sub sunetul tau si iubesc sa te simt intr-o zi innabusitoare de vara. Dar in ultimul timp am simtit ca ma sifonezi putin si cred ca ar trebui sa luam o pauza. Esti aici de ceva timp si cu parere de rau trebuie sa te anunt ca incepi sa devii usor antipatica.

Ai rapit soarele din viata mea, ma sufoci si este din ce in ce mai greu sa trec peste zilele astea. As vrea sa fiu in parc la plimbare, sau la un picnic pe malul lacului, insa tu nu ma ajuti deloc ci imi ingreunezi situatia. Esti asa de rece incat tot ceea ce pot sa fac este sa stau in casa , sa ascult muzica, sa rontai chestii nesanatoase si sa ma ghemuiesc in pat in timp ce tu curgi fara oprire. Faci totul atat de dificil. E de-a dreptul enervant sa fi in trafic, unde toti conduc cu 30 km/h mai incet din cauza ta, sau sa fi pieton si sa ai parte de " dusuri" gratuite din partea imbeciliolor care nu se gandesc decat la cum sa ajunga mai repede la destinatie. Ca sa nu mai vorbim de balti. Iti place atentia nu-i asa?

Asa ca asculta-ma! Hai sa incercam sa luam o pauza. Cred ca macar cateva saptamani distanta intre noi vor aduce zambetul pe buze multor persoane. Poti pleca, nu stiu, gaseste un loc in care esti cu adevarat dorita si unde iti este apreciat adevaratul si unicul talent putin mai mult decat il apreciez eu acum, poate la niste fermieri sau undeva unde vei primi atentie. Sincera sa fiu, nu am nevoie de tine sa te agiti acum in jurul meu facand lucrurile mai gri, ude si intunecate decat ar trebui sa fie. Poti sa te mai intorci din cand in cand, chiar mi-ar placea sa te revad insa nu pentru perioade prea lungi si incearca sa fi mai calma data viitoare. Asa ca, hai sa incheiem cat mai cordial posibil. Poate vom avea ocazia sa vorbim curand, dar nu in weekendul in care vreau sa merg in camping... chiar imi doresc asta si nu esti bine venita acolo, imi pare rau.

Cu dragoste,
Ale

luni, 9 aprilie 2012

Once in a lifetime







Niciodata, dar, niciodata nu apreciem ce avem langa noi pana nu pierdem. Cine a spus asta, cu siguranta a stiut ce spune. Si.. mai e ceva! Pana nu simti asta pe propria piele, nu poti crede.
Ce suntem defapt? Suntem actori in roluri principale, individual, in filmul vietii noastre personale. Niciodata nu sti indeajuns de mult, mereu acumulezi informatii, inveti replicii si interpretezi personaje noi. Schimbi masti, peisaje, costume, actori, regizori si cameramani. Putini sunt cei care raman pana la final, iar cei care o fac, ei bine ei sunt cei care merita, sunt cei care au experienta si isi cunosc atat " meseria " cat si pe tine, ca personaj principal. Sunt cei ce te respecta si cei carora trebuie sa le multumesti o viata! Tu la randul tau esti personaj secundar sau poate doar peridodic in multe alte filme. Daca nu iti joci rolul bine, o sa fi schimbat. Trage cu dintii, invata mereu si fi tu ca sa poti sa iti pastrezi rolurile pentru a te intretine spiritual! Nu fi doar " un actor grabit / care-si spune, / replica si-apoi a plecat zambind. " . Nu uita, filmul tau poate rula live o singura data, restul se numeste reluare si cand se ajunge aici... poate fi prea tarziu. Carpe diem! Taiati!!!