miercuri, 22 august 2012

Dragoste finita

.



                                                                   Dragoste finita



Ma plimb descult prin ploaie...
Lacrimile imi curg pe obraz siroaie
Insa nu ma panichez,
Ploaia este singurul loc in care simt ca traiesc!

Si te iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
Stropi inghetati sunt lacrimile mele acum
Cand ma gandesc cu mila si cu groaza
La ce a fost,va fi,sau a trecut!

Si simt cum trupul meu se zbate,
Luptand cu inima mereu
Ca in razboi aceasta bate,
Crezand ca totusi voi fi eu.

Vo fi aceea care astazi,
Isi aminteste de trecut
De acele clipe pretioase
In care noi ne-am cunoscut.

Cand nu era nici urma de durere
Cand soarele pe cer ardea
Si-n inima si-n trup si-n suflet
Caldura dragostei imparatea.

Dar s-au pierdut in mare
In marea infinita
Toate acele clipe
Furate de-o ispita!  ..

luni, 13 august 2012

Ora 4



   Tic, tac, tic, tac. Bate din nou, din ce in ce mai tare ca pulberea ce mai ramane din glontul de pe teava ruginita. Si iar ma trec o mie de ganduri, intr-o mie de secunde ce nu le pot opri. Poate e doar o faza, poate doar mi se pare. De ce nu-mi iesi din gand? De ce te simt plecand? De ce nu stai aici, marea sa o ridici? Maine e o noua zi , pardon, azi, e de mult trecut de miezul noptii. E ora hienelor. 4:00. E ora mea, acum e ora noastra. Aprind un chibrit si vad o felina. De ce ragi in loc sa taci? Acum zambesti si te zbati nervotic. E un zambet fals si unul plin de mahnire. Nu mai miroase a iarna, e plin de Flori de tabla. Intri sau iesi? Ramai sau stai? Imi canti un cantec vesel pe care l-ai fredonat de saptamani intregi.
   Am doua mii de motive imi plus sa-mi scot inima si sa ma intorc in mormant. Mi-e frig sau ti-e cald? De ce tipi in linistea surda? Da-mi somnul inapoi femeie uda! Acum, aici, doar tu si eu. Nu ai scapare, roagate la Dumnezeu. Te mai gandesti pentru o clipa si arunci cu vaza dupa stele. Asteapta-ma! De ce n-ai spus ca vrei mai tare? Te ajutam si eu putin, acum pot doar sa privesc cum te zbati. Ti-e frig? Mi-e cald, deschide geamul. Arunca o piatra-n apa ingetata! Miroase a tine iar si parca-i bine, dar am sa aprin tigarea sa te sting. Sa-mi iesi din vene si din sange, sa te ineci in negura din stele. Atat am vrut sa-ti spun acum, cu toate ca mi-e greu si limpede.
   Dragostea mea e o prapastie adanca, fara final si plina cu teama de maine. Voi ramane sa te privesc cum cazi, iar daca sangerezi prea tare, am sa intind o mana sa te-adun apoi am sa ma-ntorc la ai mei strabuni. Mi-au ofilit pe-al meu mormant bujorii albi, acum ei plang si se destrama, asa cum ma voi descompune eu in ceasul de la ora 4!

duminică, 12 august 2012

Dimineata optimista




    Se asterne optimista dimineata :)...Gandurile ma topesc si dorul ma sfarama.  E sfasaietor si ma izbeste ca pe o papusa din portelan, care n-are nici o putere. Dar dimineata asta e optimista, nu? O noapte mai mult decat alba stralucitor de alba! Dar dimineata se vrea optimista.

   Scrumiera e plina ,cafeaua e amaruie si gandurile zboara mereu la tine...tot la tine!

   Nu mai am cuvinte, as vrea sa spun atatea dar nu mai am cuvinte. Dar ce rost ar mai avea cuvintele? Sunt prea goale sa poate cuprinde nemarginirea si fiorii din sufletul meu. Dar cum sa iti exprim altfel lupta din mine? Focul asta care ma topeste? Cum? Cand esti asa departe?

   Si sa lasam dimineata sa fie omptimista! Eu iti zambesc cu sufletul, pentru ca pe fata mea cu greu s-ar mai putea schita urma de zambet . E prea goala privirea mea acum ...unde sa se opreasca? Cand tu esti asa departe? Oricat ar cauta in jur...esti prea departe dar iti zambesc cu sufletul si te astept sa te apropii sa-mi intalnesti cautarea si-atunci vom fi doar noi,doua trupuri goale si 2 inimi intr-una singura .

   Revenind la realitate, ei bine,e tarziu. Am sa fug acum dar iti trimit un sarut lin, nu as vrea sa te trezesc. As mai sta sa te admir, dar sunt deja in intarziere. Trimit sarutul, prin curier rapid sa fie!

joi, 9 august 2012

Da-mi mana ta !

 



   Tic tac, tic tac.. Trec prin timp cu viteza luminii si nu pot inca sa inteleg de ce trec degeaba. Secunde reci, minute albastre, ore vinetii si ani inbatraniti , obositi de continua mea fuga spre nicaieri. Am avut un tel, o inima, un suflet si o minte. Nu am stiut sa le leg drumul, sa aiba o continuitate, o cale de intrebare si raspuns. S-au sapat gropi, santuri si s-au format cratere. Acolo s-au inecat toate. Acolo s-a oprit timpul meu si acolo a ramas ecoul si umbra. Acolo am ramas eu.


   M-am impodmolit in noroiul de tristete, in transparenta bruta a vietii nefaste. Dar.. asa e ea, viata, sinusoida. Ma chemi? Apar. Ma alungi, dispar. Era simplu, pana intr-o zi cand am m-am inecat.


   Stii? Imi vreau poteca inapoi. Asa cum era ea.. cu poduri nesigure ca mine. Dar de data asta sunt stabila, reusesc sa imi simt pulsul si sa imi aud suspinul, deci.. traiesc. Am cazut intr-o stare de transa, dar desi treptele sunt schitate in imaginatia mea, inca mai caut in mine vointa de a le transforma in realitatea ireala, in realitatea mea. Insa.. mai astept totusi acea mana catifelata, cu degetele lungi si pielea fina.. cicatrizata de greutatile vietii. Atunci cand va fi intinsa spre mine, imi voi gasi curajul sa pasesc pe treptele schitate, simtind privirea si caldura sufletului care ma tine in viata.


   Sunt dependenta de suflete, asa cum o floare e dependenta de razele soarelui pentru a se putea deschide si a ajunge la forma ei de gratie.. Perfuzia picura incet licuarea vietii si inca simt cum imi arde in vene. Am nevoie de mana catifelata, cu degetele lungi si pielea fina, inainte ca perfuzia sa picure ultimul strop din licuare.