miercuri, 25 ianuarie 2012

Hppy b-day Nox !

                                            http://www.youtube.com/watch?v=hDdzuWit6-A

Ei bine Nox acest post iti este dedicat in totalitate si nu doar pentru ca este ziua ta, ci pentru ca esti tu! Sa sti ca intotdeauna ai fost si vei ramane mereu un prieten special. Datorita oamenilor ca tine am invatat ca o persoana, nu trebuie sa fie mereu aproape de tine fizic pentru a-ti arata ca ii pasa, sau ca iti este alaturi. De multe ori prietenii virtuali, asa ca tine, pot fi mult mai aproape sufleteste decat multi dintre cei care reusesc sa o faca si fizic. Intotdeauna am considerat ca esti o persoana diferita, toti suntem diferiti, insa pentru mine tu de multe ori ai fost un exemplu. Pe acasta cale vreau sa iti multumesc pentru toate cuvintele de incurajare pe care mi le-ai oferit ori de cate ori am avut nevoie.
Cand spun Nox, in cap in vin 1000 de ganduri, cand spun Nox ma gandesc la Libertate, dreptate, sensibilitate, tarie de caracter, cultura, muzica, tattoo's, arta! In tine toate acestea si-au gasit combinatia perfecta! Cand spun Nox, ma gandesc la un prieten! La multi ani prietene drag ! Sa traiesti cat de mult si cat de bine poti si sa fi sanatos sa share'uesti cu noi good shit's in continoare ! :)) Be happy!

marți, 24 ianuarie 2012

Prietenie!




Se pare ca a vorbi despre prietenie nu e un subiect atat de usor de abordat pentru mine decat credeam initial. Nu e vorba de un subiect sensibil, ci pur si simplu,e vorba de prieteni care au un rol important pentru mine si carora nu le pot “arunca” doar simple vorbe in vant.
Asa cum bine stiti,cu parintii ne nastem si nu avem posibilitatea sa ii alegem insa prietenii pot fi alesi. Totul depinde de noi,de alegerile noastre,de ceea ce vrem si ce definitie oferim noi pentru prietenie.

Definitia de dictionar ar fi aceasta :
PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune ...
Insa asta nu are nicio relevanta. Cel mai important este cum o percepem noi si ce aplicabilitate are ea in viata noastra.
Probabil cu totii ati avut senzatia ca adevaratele prietenii incep sa se nasca in viata noastra de licean care mai apoi se continua cu studentia si tot asa.
Din punctul meu de vedere,o relatie de prietenie ,intre doua persoane de acelasi sex sau de sexe diferite , se naste oricand,oriunde insa nu oricum . Pentru a ajunge sa consideram pe cei din jurul nostru prieteni si noi la randul nostru sa fim considerati prieteni trebuie sa demonstram ca suntem potriviti pentru a obtine acest rol si nu este o doar o prietenie cu numele. Nu inseamna ca toate persoanele pe care le avem imprejur isi ocupa statutul de prieten. Pe langa prieteni mai exista si simple cunostinte,amici sau ce alte “tag-uri” are fiecare. Ei bine, pot sa spun ca sunt fericita sa am in preajma mea cativa, nu multi dar totusi reali, prieteni.
Mara , da... despre tine este vorba, daca pana acum nu te-ai regasit.. sa incercam acum. 
O furtuna imi aminteste de cat de frumoasa e vara, fotografiile imi amintesc cat de frumos este sa cresti, prietenii ca tine imi amintesc cat de frumoasa este viata! Oricat as incerca, sunt sigura ca nu as putea cuprinde tot ceea ce a existat, exista si va exista in viata noastra! Sunt mandra ca sunt prietena ta. Tu ai stiut mereu cum sa imi alini suferinta , cum sa imi aduci zambetul pe fata atunci cand problemele m-au coplesit. Esti un bun ascultator si totodata sfaturile tale mi-au fost mereu de ajutor. M-ai acceptat asa cum sunt fara sa judeci, fara sa intrebi "de ce?". Ai fost mereu alaturi de mine cand am avut nevoie de tine. Ei bine astazi este o zi speciala. E ziua ta! A mai trecut un an, cu bune si cu rele, am fost si voi fi mereu alaturi de tine asa cum si tu ai facut-o! Tine-am de mana strans. Doar impreuna cu tine voi putea merge mai departe.
Cata vreme avem amintiri, trecutul continua sa existe. Cata vreme avem speranta, viitorul ne asteapta. Cata vreme tu existi, merita sa traiesc prezentul.
Te iubesc! La multi ani scumpa mea prietena!

joi, 19 ianuarie 2012

A mai trecut o zi. Si nu una foarte buna, ci una plina de dezamagiri. Mi-a provocat o scarba atat de mare incat pur si simplu azi mi-am dorit sa pot opri timpul, sa pot sa fac lumea sa inghete pentru o zi. Sa nu mai aud de nimeni si de nimic. Si totusi, nu se poate. De cateva ore stau in fata laptop'ului incercand sa imi spun of'ul , asa cum mi-am dosrit si asa cum am fost sfatuita, insa in zadar. Poate pentru ca am cazut intr-o prapastie mult prea adanca, atat de adanca incat si gandurile mi-au plecat! Nici nu stiu ce ar mai fi ramas de spus... sunt dezamagita, de asta sunt sigura. Sunt dezamagita in primul rand de mine, stiu ca pot mult mai mult insa nu reusesc sa ma adun. Sunt dezamagita de cei din jurul meu, nu stiu, poate e prea egoist din partea mea sa spun asta, dar .. cred ca asteptam mai mult din partea lor.
Imi trec prin minte milioane de ganduri dar se pare ca nu sunt instare sa le exprim. S-au adunat prea multe. Am fumat prea mult azi, deja ochii imi lacrimeaza si in camera greu se mai distinge ceva din cauza paclei de fum ce apasa atmosfera. O lacrima imi cade. O sterg, trag aer in piept, imi aranjez zambetul si incerc sa adorm cu gandul ca maine o sa fie mai bine si ca zilele astea de rahat, scuzati-mi expresia, se vor temina in cateva luni! Am sa incep o viata noua, am sa o iau de la 0, am sa pot sa fiu eu fara sa imi fie teama ca voi fi judecata. Oboseala isi face efectul asa ca trebuie sa ma retrag. Optimism! asta e cuvantul cu care vreau sa imi inchei pledoaria pe ziua de astazi
!

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=qe-UPlYu_nk#!

luni, 16 ianuarie 2012

Life is life



Oare cum suporta copacii toamna cand le cad frunzele , iarna cand ingheata pana la radacina, sau vreun idiot care le scrijeleste coaja? Isi zic poate "lasa , nu-i problema , infloresc la anul? Si primavara vine si copacul saracul iar o ia de la capat.. Pentru ca vrem sau nu viata e asa , sinusoida, cu bune si cu rele , cu inceputuri si sfarsituri si iar si iar pana la capat.
O luam oare de la capat sau e un alt drum , o alta treapta pe care urcam, un alt episod din serialul "VIATA"?

vineri, 13 ianuarie 2012

Reality?


Si daca cineva ar privi atent in ochii mei acum, ar intelege ca am obosit. Pur si simplu simt ca nu mai am putere sa merg mai departe, sa lupt cu cei din jurul meu care nu fac altceva decat sa imi puna numai piedici. Am obosit sa mai lupt, am obosit sa mai cad ca apoi sa ma ridic din nou si sa o iau de la capat. Am obosit sa mai fug si mereu sa fiu prinsa din urma. Nu stiu cat mai rezist, nu stiu cum sa mai fac fata. Simt ca singura nu mai pot lupta impotriva unei "armate". Am nevoie de tine asa cum plantele au nevoie de apa, asa cum soarele are nevoie de caldura, asa cum noaptea are nevoie de intuneric... asa am eu nevoie de tine acum. Dar tu nu esti aici, tu nu poti sa imi fi alaturi. Ma faci doar sa visez mereu, sa sper ca intr-o zi va fi mai bine. Ca merit ceva mai bun. Ei bine... deja e prea mult pentru mine. Am nevoie de tine, aici, acum! Dar cine esti tu defapt? Sper ca intr-o buna zi sa pot afla asta, sa pot sa te cunosc, sa fi aici cand am nevoie!

duminică, 8 ianuarie 2012

To nowhere



Si m-am tot gandit... Vreau sa calatoresc, mi-e dor sa fac asta. Sa urc intr-un tren cu destinatie necunoscuta, sa haladuiesc pe strazi pe care nu am mai calcat, sa-mi iau chitara-n spate si sa cant intr-o gara, unde nimeni nu ma stie, unde nimeni nu judeca si nimeni nu arata cu degetul. Sa cant, nu pt bani, nu pt faima... Pentru mine! Si pentru tine! Ploaia sa ne mangaie pielea, vantul sa ne trezeasca fiorii, soarele sa ne-ncalzeasca zambetele, iar norii... norii sa ne protejeze. Imi doresc asta! Curand o sa-mi adun visele, gandurile, sperantele, zambetele, lacrimile si dezamagirile, o sa le arunc intr-un geamantan, o sa te iau de mana si o sa plecam spre nicaieri. O sa te intrebi acum de ce nu las lacrimile si dezamagirile aici.? Ei bine nu! Nu am sa fac asta, sunt parte din mine, din trecutul meu. Secretul? Sa gasesti un pic de bine in orice lucru rau!

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Doar noi si fulgii



Astazi trebuie sa fie ce-a mai frumoasa zi. Trebuie! Si ninge, ninge "ca-n povesti". Totul e alb si inghetat, e iarna. E iarna si in inima mea, este mai frumos ca nicio data! Primul lucru care imi vine in minte in momentul asta esti tu! Langa semineu, la o ciocolata calda, povestind despre lucruri marunte. As putea sa te ascult o viata. Cu tine totul pare mai simplu si mai frumos. Cu tine timpul parca sta pe loc. Tu sti sa ma faci sa zambesc. Trebuie sa fie ce-a mai frumoasa zi. Fulgii mari si pufosi de nea imi ating pielea fierbinte si se sting. Sunt milioane, uitandu-ma spre cer, ma pierd intre ei. Dar tu, tu nu ma lasi sa plec, tu esti singurul motiv pentru care stiu mereu sa gasesc calea inapoi pe pamant! Se face tarziu, cred ca ar trebui sa plec. As mai sta sa-ti spun cat de mult imi doresc sa iesim la o plimbare. Doar noi si milioanele de fulgi. Sa-ti strang mana-n mana mea cu putere, sa ma simt in siguranta, sa uitam de restu lumii, sa fugim in neant! Doar noi si fulgii!

vineri, 6 ianuarie 2012

Paradoxal



Ploua si totusi mai sunt urme de zapada. E devreme si totusi lumina dispare. Sunt franta si totusi mai rezist. Mi-e frig dar as suporta si mai rece. Sunt calma, dar mintea mea se zbate si e nervoasa. E un paradox! Si ma gandesc si visez cu ochii deschisi. Sa nu-mi spulberi visele, sunt tot ce am eu mai de pret. Acolo te pot iubi, si tot odata ura! E un Paradox! Mi-e teama, mi-e teama ca o sa ma indragostesc din nou, ca o sa iubesc cu toata fiinta mea si o sa sufar iar. Dar sti? In acelasi timp tanjesc dupa asta. E un paradox! Mi-e dor, mi-e dor sa iubesc asa cum faceam odata. Acum inima mea e prea franta, prea obosita si satula. Nu mai vrea sa lupte, nu mai poate sa duca inca un razboi. E ranita si insangerata dar cu toate astea tanjeste dupa iubire. E un paradox! Poate intr-o zi, voi fi fericita. Poate esti tu ce-a de care m-as putea indragosti. E un paradox! Ti-e teama? Nu-ti fie, lasa timpul sa decida, inima sa simta, ochii sa vada!

joi, 5 ianuarie 2012

Noapte de iarna



E noapte, e târziu și e întuneric. Nu e nimeni în jurul meu, nu aud nici un sunet, sunt singură! Nu știu unde e lumea, dar abia acum realizez că îmi lipsește. Sunt la marginea prăpastiei și îmi strig propriul  nume! Nu aud decât ecoul, singura voce care se întoarce înapoi. Închid ochii și încerc să mă conving că “sunt bine”, când de fapt…singurul lucru care mi-l doresc este ca cineva să mă întrebe ce se întâmplă cu mine. Mă simt încolțită de nimic, de prea mult nimic. Încerc cu ardoare să aflu ce rost am eu în lumea asta, de ce am venit pe pământ dacă nu pot sa schimb nimic. Trăiesc într-o lume nebună, în minciună, în ură și dezamăgire. Unde sunt toți cei pe care ii iubesc, cei de care m-am îndrăgostit, acele persoane pure cu sufletul spălat și sincer. Unde au dispărut?
E liniște. Aud doar vâjâitul vântului care cu putere spulberă totul în cale. Frunzele zboară haotic, le pot distinge datorită lunii palide și mari care stă parcă să mă-nghită! Mi-e teamă, mi-e frică de nimic și de tot ce mă înconjoară. Îmi vine să țip, să spulber tăcerea dar nu pot. Gura mi-e încleștată și când reușesc să o deschid, sunetele nu mai vor să iasă. Sunt mută, abia pot să respir. E noapte, e Ianuarie și mi-e rece. Încerc să mă învelesc cu eșarfa dar vântul parcă se răzbună și el. O răpește. Stau și privesc în gol, încep să-mi clănțăne dintâi. Visez oare cu ochii deschiși? … sau e realitatea pură. Am trăit oare în tot acest timp aici? E asta lumea reală? Sunt întrebări ce-mi trec prin minte. Privirea îmi joacă feste. În fața mea, deasupra prăpastiei, văd o umbră ce se agită. Parcă ceva o forțează și aceasta vrea cu orice preț să scape. Mă sperii, fac un pas în spate și cad.
Sunt întinsă pe pământ și e întuneric. Încă mi-e rece și nu pot sa-mi dezlipesc pleoapele. Reușesc să mă ridic. Simt pe obraz o căldură, cred ca este o rază de soare. Deschid ochii: amintirile încep să mi se deruleze în fața ochilor ca un film, un film mut, în care eu am rolul principal. Atunci realizez că toți cei prezenți în viața mea reală, nu sunt decât niște personaje secundare care au rolul de a atrage atenția și de a mă ajuta uneori să țin frâu vieții. Dar totuși, eu sunt personajul principal. Eu fac acțiunea mai palpitantă. Eu îmi doresc, eu iubesc, sper, sufăr, plâng cu lacrimi de tristețe sau fericire. Eu contez! Nu lumea se învârte în jurul meu, eu ma învârt în jurul lumii dar lumina reflectoarelor pe mine cade. Care este rolul meu în aceasta viață? Rolul meu este să-mi duc filmul până la capăt. Care este rolul meu în acest film? Să-mi joc personajul cât mai bine cu putință pentru a putea fi mândră în final de rezultat. Ce știu eu? Eu știu totul, eu îmi scriu propriul scenariu, cu mici modificări din partea destinului. Îmi strig din nou cu putere numele, însă nu mai primesc nici un răspuns. Se pare că ecoul m-a părăsit și el. Dar stai!
Simt din nou că mi-e rece și vântul îmi mângăie obraznic fața. Realizez că nu mai sunt în prăpastie. Locul îmi pare familiar, poate a fost doar un vis. Sunt în parcul central, e noapte, e târziu și e întuneric. E Ianuarie și mi-e frig!


Invata sa spui ce simti! Tu cat de des spui celorlati ceea ce simti pentru ei? Te-ai gandit vre-o data ca poate nu va mai exista o "data viitoare" cand poti face acest lucru? Te-ai gandit ca atunci cand spui la revedere unei persoane, se poate intampla sa nu o mai poti vedea niciodata? Te-ai gandit ca va fi prea tarziu cand vei avea tu "timp" sa le spui ceea ce simti? Hai sa ne gandim la acest lucru, sa nu mai facem economie de cuvinte atunci cand este vorba despre pesoanele la care tinem, pentru care avem sentimente. Hai sa nu ratam sansa pentru ca mai apoi sa regretam. Nu merita! Fiecare clipa petrecuta alaturi de cei dragi poate fi ultima! Uneori e bine sa dam orgoliul la oparte! :)

Apocalips


Singurătate… Iarnă, viscol si ger ; camera îngheţată si plină de fumul ţigărilor proaste şi singurătatea sufletului meu. Beznă şi frig, fâlfâit de aripi ; aripi de înger sau aripi ale duhurilor negre ale întunericului rece. Iarnă, atât de multa iarnă ; zăpadă peste tot.
            Cioran, Schopenhauer, Nietzshe… noapte, fum, filozofie si … ţipatul de tren. Mă pierd si mi-e teamă ; teamă de viitor, teamă de necunoscut si … minutele care se scurg nebuneşte. Oare ce va fi mâine ? Dar va mai fi oare mâine ? Rătăcesc in infinitatea gândurilor sumbre, atât de sumbre ca sa-mi întunece si mai mult existenţa zbuciumată. Întuneric, vaiere ca de pe altă lume si ţipătul de tren. Ah, ţipătul de tren… am să cad !
            O voce îmi repetă la nesfârşit acelaşi melodie tristă şi acelaşi refren…
Mă înfioară si mă înspăimântă in acelaşi timp ; ce a fost, ce este, ce va fi ? Mă pierd din nou, cad… Totul devine confuz ; noapte frig si întuneric. Aceeaşi arie sinistră , acelaşi refren. Visez. Ah , ţipătul de tren ! Va mai fi oare mâine ? Întuneric si umbre; delir.
            Viscol, noapte si ger. Copacii au fost tăiaţi, nu se mai văd decât cioatele însângerate si sufletul meu stingher. Sânge …Zăpadă si sângele care se scurge din rănile copacilor tăiaţi. Frig si izolare. Obsesia singurătăţii urmate de accese isterice si claustrofobie.
            Noapte, sânge si infern… Ah, ţipatul de tren !
                                              


                                               

marți, 3 ianuarie 2012

Candva obisnuiam sa spun "noi.."


Sti... mi-e dor! Mi-e dor de tot ceea ce odata insemna noi. Mi-e dor de ochii tai in care m-am pierdut de mult, din care nu am mai gasit iesirea. Mi-e dor de buzele tale care imi inundau toata fiinta. Mi-e dor sa te strang in brate, sa simt ca ma aflu in cel mai sigur loc de pe pamant, ca acolo nimic nu mi se poate intampla. Mi-e dor de atingerile tale.. mi-e dor de tine! Fie ca ploua, fie ca era vant, pentru noi cerul era mereu senin. Cu parfumul tau as vrea sa ma imbat mereu. As vrea sa pot sa exprim in cuvinte tot ceea ce inima mea simte, insa este imposibil. Dezlipindu-ne buzele, doar pentru cateva soapte, sau privind in departare doar pentru cateva trairi. Ai avut mereu rabdare sa ma asculti, gura mi-ai inchis-o cand ai vrut sa ma saruti si ne-am iubit mereu ca niste surdomuti. Eu sunt dispusa sa te mai astept o viata, tu esti dispusa sa revi in doua...

Alb cromatic


Imi doresc sa ninga si totusi imi lipseste vara. As vrea sa simt din nou mirosul naturii proaspat inflorite primavara si totodata sa stau intinsa pe un covor de frunze moarte, de culori vi. Sa simt briza marii cum imi mangaie trupul cand soarele apune si valurile agitandu-mi sufletul cand soarele rasare. As vrea sa pot zbura, sa ma desprin de realitate, acolo unde totoul e perfect dar din cand in cand sa pot cobora cu picioarele pe pamant, acolo unde viata e o provocare! Sunt ganduri nedescifrabile, un nonsens, un adevarat paradox!

luni, 2 ianuarie 2012

Cunoastere de sine

 


Sunt izolata aici, intre 4 pereti albi. Nu e nici urma de suflet, nici zgomot sau umbra. Sunt eu!Dar totusi, nu sunt singura, suntem 2.Acum am ocazia sa ma cunosc mai bine. Simt cum pierd o parte din mine, si ma oglindesc in gol. Incerc sa ma prefac...ca nu ma cunosc si incep sa ma analizez. Ce vad? O privire goala, pierduta, care nu spune nimic si totusi exprima atat de multe. Mmm,cu siguranta este acel gen de individ care daca iti deschide poarta spre lumea lui pentru 2 secunde, devine automat, in fata ta, o carte deschisa, unde
poti observa la detaliu fiecare gand, traire, emotie sau sentiment. Trebuie doar sa ii castigi increderea, ceea ce...sincera sa fiu, nu pare prea greu, e destul de inocenta, inca tanara, usor de pacalit. Ajungand la poarta deschisa, patrund intr-o noua lume. Una in care simt ca am mai fost, imi pare familiara si totusi sunt uimita. E intueric aici si e rece. Mi-e greu sa disting ceva. Mi-e teama, o lacrima imi cade. La impactul substantei lacrimogene cu pamantul, BUM, se face lumina.
   Ma aflu pe un pod care desparte doua taramuri. Unul magic, parca rupt din poveste si unul intunecat si inspaimantator. Numai privind ma trec fiori. Bun, asta inseamna ca trebuie sa fac o alegere. Dar oare este un tur al sufletului ei fara ghid, sau o sa raman blocata aici? Da! Cu siguranta alegerea mea trebuie sa fie bine gandita. Dar sunt imuna, nu simt pericol, incantare, teama sau fericire. Ceea ce nu ma ajuta deloc in luarea unei decizii inteligente. Stiu! Trebuie sa aleg cu inima. Instant in fata ochilor mi se proiecteaza imaginea ei,
acei ochi verzi, goi care nu spun nimic si care totusi ascund multe. Acea expresie imuna, care da impresia de nepasare si dezinteres si in care totusi simti curiozitate, simti cum iti cerseste afectiunea. Trebuie sa aflu ce o framanta, trebuie sa stiu ce a facut ca acesti ochi sa-si piarda lumina. Si aleg. Aleg taramul intunecat. Acum mi-e teama, insa imaginea ei proiectata pe retina imi da putere.
   Imi aprind o tigare si fredonand un cantec sec, inaintez pas cu pas. Sunt constienta ca aceasta alegere are sa ma coste scump, insa nu pot, nu pot sa renunt la o asemenea ocazie. Realizez ca doar asa ma pot salva, doar asa pot descoperi o rezolvare a tuturor problemelor. Inchid ochii, ma opresc, stau relaxata. Simt amintirea cum ma bate pe umarul drept. Nu pot, nu pot sa ma grabesc, sa arunc tot ce iubeam odata?
Fac un pas in spate, trag aer in piept si ma adincesc in neant! E ca un cinematograf. Se reda in premiera filmul vietii ei. Incep sa-i retraiesc amintirile, viata. Simt, acum simt si eu cum doare, cum o doare pe ea. Cum ii sfasaie sufletul in mii de bucatele. Dar ma zbat, incerc sa scap, sa merg mai departe. Lucru pe care ea a incetat sa il mai faca. A incetat sa mai lupte. S-a dat batuta, a lasat raul sa castige, atunci cand inima ei putea sa invinga. Acum nu o mai are. E goala. Nu exista ritm, nu exista muzica, nu exista soapte. Nu mai e
nimic. Doar o liniste apasatoare. Trebuie! Trebuie sa ma sacrific pentru a salva tot ceea ce ea a pierdut. Trebuie sa ii mai dau o sansa. Ii redau bataile inimii mele. Acum exista muzica si ritm. Acum prinde viata si eu ma sting. Sunt multumita,stiu ca acum privirea ei  si-a recapatat sclipirea, buzele au invatat cum sa zambeasca si inima cum sa iubeasca.
                                                                      De acum tine numai de tine fetitio. Sa ai grija de inima mea!