marți, 3 ianuarie 2012

Candva obisnuiam sa spun "noi.."


Sti... mi-e dor! Mi-e dor de tot ceea ce odata insemna noi. Mi-e dor de ochii tai in care m-am pierdut de mult, din care nu am mai gasit iesirea. Mi-e dor de buzele tale care imi inundau toata fiinta. Mi-e dor sa te strang in brate, sa simt ca ma aflu in cel mai sigur loc de pe pamant, ca acolo nimic nu mi se poate intampla. Mi-e dor de atingerile tale.. mi-e dor de tine! Fie ca ploua, fie ca era vant, pentru noi cerul era mereu senin. Cu parfumul tau as vrea sa ma imbat mereu. As vrea sa pot sa exprim in cuvinte tot ceea ce inima mea simte, insa este imposibil. Dezlipindu-ne buzele, doar pentru cateva soapte, sau privind in departare doar pentru cateva trairi. Ai avut mereu rabdare sa ma asculti, gura mi-ai inchis-o cand ai vrut sa ma saruti si ne-am iubit mereu ca niste surdomuti. Eu sunt dispusa sa te mai astept o viata, tu esti dispusa sa revi in doua...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu