luni, 26 martie 2012

Plimbare de primavara




Ma plimb pe strazi. Doar eu cu mine de mana. Mi-am luat sufletul in brate si l-am scos la plimbare sa ii arat lumea. Ratacesc pe strazi poate prea largi, insa nu suficient de largi pentru a cuprinde multimea de oameni. Innot intr-o mare de oameni, fiecare pe cont propriu, fiecare cu particularitatiile sale, cu bagajul de idei, cunostinte, nelamuriri si tot felul. Forfotesc, alearga grabiti, agitati, chiar si cand se plimba. E ciudat! Sunt atat de multi si totusi simt ca sunt doar eu cu mine. Si-au tras masca pe fata, au atasat un zambet si au pornit la drum sa-si plimbe " robotul " afisand nonsalanta si degajare.
 Am in nari aroma de liliac. Imi doresc sa miros o floare, una reala, sa ma imbat cu mirosul primaverii din nou si din nou sa il simt pana in profunzimea fiintei mele. 
Imi aduc aminte de titlul unui volum de Mircea Cartarescu " Faruri, vitrine, fotografii ". Asta ne inconjoara de fapt. Oriunde ma uit, in jur nu gasesc altceva decat lumini, faruri, lasare, blituri si ... vitrine. Si cred ca asta e de fapt si viata, o vitrina, in care te trezesti exponat fie ca vrei fie ca nu. Esti mereu studiat, intors pe toate partile, pana cineva, acel cineva te gaseste, te place... si te ia acasa! Exista mai multe alternative; fie acesta se plictiseste de tine si te arunca, fie ta da la schimb, fie te vine, fie te pastreaza. Si uite asa trece viata. Oceanul imens de cuvinte, imi inunda mintea avida de crud si natural... firesc si neartificial. Retraiesc in gand cu zambetul pe buze, fiorul poeziei " Note de primavara " a lui Bacovia " Verde crud, verde crud / Mugur alb si roz si pur / Vis de-albastru si de-azur / Te mai vad, te mai aud..."
Primavara ma schimba, imi incalzeste sufletul, imi deschide mintea si inima si ma face sa zambesc. Primavara ne face mai buni si ne umple casele si sufletele cu lumina si dragoste.
Imi continui plimbarea pe promenada Cetatii, doar eu, cu mine de mana si cu sufletul in brate, cu gandul la mirosul de flori de liliac si privind un fir de iarba abia mijit. 
Te salut primavara, sub orice forma ai incerca sa ajungi la mine! (:

marți, 20 martie 2012

Liniste muta



Si merg pe sticle, talpile imi sangereaza, tamplele ma dor, si nu imi mai aud inimia pompand sange catre ventricule si vena cava. Sunt obostia, caut un loc sa imi alin durerea, un loc in care predomina placerea, iubirea, culoarea si natura. Dar nu-l gasesc, stau pe loc si incerc sa imi imaginez, sa vad prin perdeaua de ceata ce ma inconjoara, nu reusesc deloc si ma simt din ce in ce mai mult, ca o statuie de ceara. Daca-mi aprinzi fitilul, o sa ma topesc incet, o sa-mi creez propria cale spre o lume mai buna. Dar ai putea sa ma pastrezi, m-as putea face utila. As putea continua sa te iubesc neconditionat, sa fiu in sufletul tau ori cat de departe ai pleca, sa iti veghez visele si sa-ti deschid inima. Inca mai simt durere, incep sa amortesc, dar iata ca din ceata deasa, isi face aparitia o silueta. Vorbesc cu tine sau doar imi imaginez? Am luat-o razna sau te privesc cu adevarat in ochii mari si albastri care parca au inghitit marea, esti tu, dar eu simt cum talpile se indeparteaza de pamant si eu ma innalt. Din parul tau cade o floare alba de crin si imi aduc aminte ca tu esti motivul pentru care eu resprir. Daca tu renunti la mine, ma desprin de pamant si dispar. Ia-ma de mana si tine-ma cu tine aici pe pamantul plapand. Futurii zboara grandiosi in jurul meu si eu ma sting soptind fara vlaga " te iubesc. ". Ma desfac in sfere, un astru te va veghea mereu!

luni, 19 martie 2012

Mi-a ajuns sa te privesc, ca sa simt cat imi esti de draga











Si ma ustura limba de la atatatea cuvine amare,
Si vorbe goale pe care le spun fara sa ma gandesc
Ca ma grabesc si caut sa las ceva cat trim mai traiesc
Fiecare vers pe care il spun acum il spun direct
La fel ca fiecare pas pe care-l fac atunci cand merg
Singur, sunt sigur ca asa mi-a fost scris
Mi-as da toata familia la schimb pt implinirea unui vis
E trist si tu esti trist daca ma ascuti pe mine
Copile, fa ceva sa iti fie macar tie mai bine
Si nu-ti fa griji daca vei pierde tot ce ai adunat o viata
Iti las un loc de veci langa poetii morti dar inca in viata,
Invata sa nu-ti pastrezi sufletul in gheata si invatza
Caci la sfarsit e doar un cimitir sï multa ceata

sâmbătă, 17 martie 2012

Doar in vis mai esti reala





Era cald, poate prea cald. Soarele lumina cu putere, ma orbea. Eram intr-un loc necunoscut in care nu mai fusesem niciodata. Un luminis, plasat langa o padurice undeva la poalale unui munte. O patura in carouri albastre statea perfect intinsa pe iarba de un verde crud innebunitor. Eram la un picnic si povesteam vrute si nevrute. Erai reala, plina de viata, rosie in obraji, calda si fericita, asa cum ai fost mereu. Te ascultam cu interes ca de fiecare data. Eram impreuna si asta era tot ce conta. Imi era dor... imi era dor sa fiu cu tine. La un moment dat, tu te ridici si incepi sa fugi uitandu-te din cand in cand inapoi dupa mine. Te urmarea un lup... Nu stiu ce s-a intamplat apoi pentru ca mereu ma trezesc si raman blocata cu acest vis. Ma urmareste de luni de zile si as vrea sa pot sa il descifrez. Macar acolo esti in viata, esti reala. Te pot imbratisa. Ma saruti pe frunte si ma alinti asa cum numai tu o faceai mereu " draguta lu' buni "... Mi-e dor de tine. Mi-e dor de noi...

miercuri, 7 martie 2012






Imi era dor... Imi era dor sa reflectez asupra trecutului, prezentului si al viitorului. Am disparut un timp, am fost rapita din realitate, am vrut sa ma izolez cu gandurile si sentimentele mele. Am vrut sa construiesc din nou zidurile interioare spre alte lumi sau pericole. Am vrut sa imi creez din nou lumea mea, asa cum am visat in totdeauna ca va fi, dar ceva lipseste mereu. Ori de cate ori as relua procedeul, o piesa lipseste. Nu stiu de ce mi-a luat atat de mult sa imi dau seama care este, era simplu... Pur si simplu intr-o noapte am deschis ochii brusc si mi-am dat seama. Piesa lipsa este " ea " . Si daca ma insel? Daca asta e doar parerea mea? Ei bine.. simplu, daca asta e doar in imaginatia mea, vreau sa ma conving. Sti vorba aceea " pana nu dai cu capul de pragul de sus al usii, nu crezi ca doare ". Asa sunt si eu. Vreau sa ma conving, vreau sa te am, vreau sa fi a mea, sa vad daca asa este sau nu. Nu pare greu, dar este! Se spune ca, fericirea, nu se poate atinge niciodata, dar toata viata merita sa alergi in cautarea ei!

vineri, 2 martie 2012

Spring always bring a simle (:






Unde sunt? Cine sunt? Cine esti?...Iar am ajuns la acele intrebari fara raspuns care ma storc de putere de fiecare data. Dar azi nu! Azi nu mai vreau sa ma gandesc la toate astea, azi vreau doar sa fiu multumita ca sunt si sunt aici cu bune si rele, ca si tu esti undeva, ca sunt bine si inca mai am puterea sa zambesc. Ca e Martie si inca e rece si ma pot bucura la gandul ca o sa se incazeasca, o sa iasa soarele, o sa inmugureasca pomii si o sa invrezeasca natura. Gandul asta ce zboara departe, imi aduce aminte de copilarie, inchizand ochii pot sa simt mirosul de iarba si pamant ud dimineata devreme cand soarele abea se arata, timid la inceput, putin rosiatic si in timp, din ce in ce mai stralucitor ca tine! Aproape ca pot simti Nuscelele blande si gingase cu varful degetelor. Da, sunt bine, pot zambi si pot visa. Este ceva promitator. Culeg un zambet si pentru tine si pe post de martisor ti-l ofer cu cea mai mare dragoste si caldura.