Era cald, poate prea cald. Soarele lumina cu putere, ma orbea. Eram intr-un loc necunoscut in care nu mai fusesem niciodata. Un luminis, plasat langa o padurice undeva la poalale unui munte. O patura in carouri albastre statea perfect intinsa pe iarba de un verde crud innebunitor. Eram la un picnic si povesteam vrute si nevrute. Erai reala, plina de viata, rosie in obraji, calda si fericita, asa cum ai fost mereu. Te ascultam cu interes ca de fiecare data. Eram impreuna si asta era tot ce conta. Imi era dor... imi era dor sa fiu cu tine. La un moment dat, tu te ridici si incepi sa fugi uitandu-te din cand in cand inapoi dupa mine. Te urmarea un lup... Nu stiu ce s-a intamplat apoi pentru ca mereu ma trezesc si raman blocata cu acest vis. Ma urmareste de luni de zile si as vrea sa pot sa il descifrez. Macar acolo esti in viata, esti reala. Te pot imbratisa. Ma saruti pe frunte si ma alinti asa cum numai tu o faceai mereu " draguta lu' buni "... Mi-e dor de tine. Mi-e dor de noi...
Comentarii
Trimiteți un comentariu