Unde sunt? Cine sunt? Cine esti?...Iar am ajuns la acele intrebari fara raspuns care ma storc de putere de fiecare data. Dar azi nu! Azi nu mai vreau sa ma gandesc la toate astea, azi vreau doar sa fiu multumita ca sunt si sunt aici cu bune si rele, ca si tu esti undeva, ca sunt bine si inca mai am puterea sa zambesc. Ca e Martie si inca e rece si ma pot bucura la gandul ca o sa se incazeasca, o sa iasa soarele, o sa inmugureasca pomii si o sa invrezeasca natura. Gandul asta ce zboara departe, imi aduce aminte de copilarie, inchizand ochii pot sa simt mirosul de iarba si pamant ud dimineata devreme cand soarele abea se arata, timid la inceput, putin rosiatic si in timp, din ce in ce mai stralucitor ca tine! Aproape ca pot simti Nuscelele blande si gingase cu varful degetelor. Da, sunt bine, pot zambi si pot visa. Este ceva promitator. Culeg un zambet si pentru tine si pe post de martisor ti-l ofer cu cea mai mare dragoste si caldura.
Comentarii
Trimiteți un comentariu