joi, 19 ianuarie 2012

A mai trecut o zi. Si nu una foarte buna, ci una plina de dezamagiri. Mi-a provocat o scarba atat de mare incat pur si simplu azi mi-am dorit sa pot opri timpul, sa pot sa fac lumea sa inghete pentru o zi. Sa nu mai aud de nimeni si de nimic. Si totusi, nu se poate. De cateva ore stau in fata laptop'ului incercand sa imi spun of'ul , asa cum mi-am dosrit si asa cum am fost sfatuita, insa in zadar. Poate pentru ca am cazut intr-o prapastie mult prea adanca, atat de adanca incat si gandurile mi-au plecat! Nici nu stiu ce ar mai fi ramas de spus... sunt dezamagita, de asta sunt sigura. Sunt dezamagita in primul rand de mine, stiu ca pot mult mai mult insa nu reusesc sa ma adun. Sunt dezamagita de cei din jurul meu, nu stiu, poate e prea egoist din partea mea sa spun asta, dar .. cred ca asteptam mai mult din partea lor.
Imi trec prin minte milioane de ganduri dar se pare ca nu sunt instare sa le exprim. S-au adunat prea multe. Am fumat prea mult azi, deja ochii imi lacrimeaza si in camera greu se mai distinge ceva din cauza paclei de fum ce apasa atmosfera. O lacrima imi cade. O sterg, trag aer in piept, imi aranjez zambetul si incerc sa adorm cu gandul ca maine o sa fie mai bine si ca zilele astea de rahat, scuzati-mi expresia, se vor temina in cateva luni! Am sa incep o viata noua, am sa o iau de la 0, am sa pot sa fiu eu fara sa imi fie teama ca voi fi judecata. Oboseala isi face efectul asa ca trebuie sa ma retrag. Optimism! asta e cuvantul cu care vreau sa imi inchei pledoaria pe ziua de astazi
!

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=qe-UPlYu_nk#!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu