duminică, 30 iunie 2013

Inmormantarea noastra

     Innebunesc la gandul ca nu te voi mai putea iubi. Nu asa cum am facut-o pana acum. Nu privindu-te in ochi si atingandu-ti mana. M-am hranit atat de mult din tine, din noi, din stariile pe care le cream impreuna, din puterea noastra absoluta de avea ceva ce in momentul in care una din noi disparea, se pierdea in neantul risipitor.
     Sunt lacoma si sa te am imi place. Imi place pentru ca ma hranesti, ma inspiri, imi dai viata. Nimic nu e corect atunci cand suntem impreuna. Incalcam o mie si una de reguli si legi scrise sau nescrise, dar pentru noi nu sunt plauzibile.
     Ma vrei la fel de mult si tu, numai ca negi cu dementa asta. Alegi sa pari de fier cand numai litere iti curg prin vene. Asculta ploaia, iti bate-n geam si nu te lasa sa adormi. Sunt eu, iti picur existenta si spal gresala care iti zvagneste-n suflet. Ea nu te stie ca si mine. Din esenta ta eu am gustat.
     Te vreau mai mult ca ieri si mai putin ca maine, dar daca vrei sa joci un rol infect de negare, pariez ca pot sa fiu mai buna de cat crezi. Pacat ca irosim ceva maret!



                                          ~Sa-mi spui cand ti se face dor!

4 comentarii:

  1. O sa investesti un ochi pentru viitoarea nemurire a mortii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa cum spunea un scriitor : " Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. " - Mircea Eliade .

    Nu arunca tot ce-a fost intr-o groapa.
    Si nu inceta sa crezi ca mai exista speranta.
    Chiar de crezi ca nu exista.
    Ea e acolo si inca insista.
    Insista sa te faca sa lupti.
    Sa lupti incontinuare.
    Sa nu te dai batuta chiar daca doare.
    Mergi inainte in cautare de alinare.
    Daca nu la el, in bratele altcuiva.
    Cuiva demn, de domnia ta.
    Nu te lasa doborata de ceea ce-a fost.
    Uita-te-n prezent, si la ce are rost.
    Fa ceea ce e bine pentru tine.
    Dar, sa nu te mai ranesti, ca nu e deloc bine.
    Suferinta te-a luat sub protectia sa.
    Esti manipulata sub dorinta sa.
    Vrea numai razbunare.
    Sa ingroape clipele, asa zise uitate.
    Zambetul, nu stie cum arata.
    Ea, e precum o muza moarta.
    Cauta raspunsuri umbland prin casa.
    Sorbind din cafeaua lasata pe masa.
    Vrea sa fie fericita si iubita.
    Dar, captiva nu e decat invinsa.
    Te doare, te doare..
    Lasa rana sa se inchida. Oare?
    Vei zambi intr-o zi?
    Sau tot asa vei fi?
    Tristetea alung-o de pe chipul tau.
    Lasa pe altcineva sa fie eroul tau.
    Si tu, zambeste din nou.
    In camera, nu-ti auzi decat propiul ecou.
    E iarasi gol.
    Pe raftul de sus ai doar un bibelou.
    Si o caseta cu numele sau.
    Nu le arunca.
    Nu ingropa si nu uita.
    Adu-ti aminte ce-a fost candva.
    Nu da totul uitarii.
    Zambeste, va veni si clipa.
    Dar, daca vei fi asa de trista.
    Drumul nu va fi decat o pista.
    Uite niste hartii, cerneala albastra si pana.
    Scrie tot ce vrei sa scrii,
    Fa clipele, memoriile vii.
    Punete in caseta si aseaz-o pe raft.
    Nu o ingropa in nisip si praf.
    Deschide-o de ori cate ori iti e dor.
    Si de tot atatea ori, uita-te la nori.
    Deschide-ti inima.
    Si lasa loc si pentru altcineva.
    Nu zidi poarta.
    Nu lasa in loc soarta.
    Afara ploua, si norii plang.
    Te uiti la un film, si vorbesti razand.
    Ploaia a incetat.
    Curcubeul s-a aliat.
    Printesa din palat.
    Ai zambetul larg.
    Zambeste caci e minunat.

    RăspundețiȘtergere