Inmormantarea noastra
Înnebunesc la gândul că nu te voi mai putea iubi. Nu așa cum
am făcut-o până acum. Nu privindu-te în ochi și atingandu-ți mana. M-am hrănit
atât de mult din tine, din noi, din stariile pe care le creem împreună, din
puterea noastră absolută de avea ceva ce în momentul în care una din noi
dispărea, se pierdea în neantul risipitor.
Sunt lacomă și să
te am îmi place. Îmi place pentru că mă hrănești, mă inspiri, îmi dai viață.
Nimic nu e corect atunci când suntem împreună. Încalcăm o mie și una de reguli
și legi scrise sau nescrise, dar pentru noi nu sunt plauzibile.
Mă vrei la fel de
mult și tu, numai că negi cu dementă asta. Alegi să pari de fier când numai
litere îți curg prin vene. Asculta ploaia, îți bate-n geam și nu te lasă să
adormi. Sunt eu, îți picur existenta și spăl greșala care îți zvagneste-n suflet.
Ea nu te știe că și mine. Din esență ta eu am gustat.
Te vreau mai mult
ca ieri și mai puțin ca mâine, dar dacă vrei să joci un rol infect de negare,
pariez că pot să fiu mai buna de cât crezi. Păcat că irosim ceva măreț!
~ Să-mi spui când ți se face dor!
O sa investesti un ochi pentru viitoarea nemurire a mortii?
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAsa cum spunea un scriitor : " Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta. " - Mircea Eliade .
RăspundețiȘtergereNu arunca tot ce-a fost intr-o groapa.
Si nu inceta sa crezi ca mai exista speranta.
Chiar de crezi ca nu exista.
Ea e acolo si inca insista.
Insista sa te faca sa lupti.
Sa lupti incontinuare.
Sa nu te dai batuta chiar daca doare.
Mergi inainte in cautare de alinare.
Daca nu la el, in bratele altcuiva.
Cuiva demn, de domnia ta.
Nu te lasa doborata de ceea ce-a fost.
Uita-te-n prezent, si la ce are rost.
Fa ceea ce e bine pentru tine.
Dar, sa nu te mai ranesti, ca nu e deloc bine.
Suferinta te-a luat sub protectia sa.
Esti manipulata sub dorinta sa.
Vrea numai razbunare.
Sa ingroape clipele, asa zise uitate.
Zambetul, nu stie cum arata.
Ea, e precum o muza moarta.
Cauta raspunsuri umbland prin casa.
Sorbind din cafeaua lasata pe masa.
Vrea sa fie fericita si iubita.
Dar, captiva nu e decat invinsa.
Te doare, te doare..
Lasa rana sa se inchida. Oare?
Vei zambi intr-o zi?
Sau tot asa vei fi?
Tristetea alung-o de pe chipul tau.
Lasa pe altcineva sa fie eroul tau.
Si tu, zambeste din nou.
In camera, nu-ti auzi decat propiul ecou.
E iarasi gol.
Pe raftul de sus ai doar un bibelou.
Si o caseta cu numele sau.
Nu le arunca.
Nu ingropa si nu uita.
Adu-ti aminte ce-a fost candva.
Nu da totul uitarii.
Zambeste, va veni si clipa.
Dar, daca vei fi asa de trista.
Drumul nu va fi decat o pista.
Uite niste hartii, cerneala albastra si pana.
Scrie tot ce vrei sa scrii,
Fa clipele, memoriile vii.
Punete in caseta si aseaz-o pe raft.
Nu o ingropa in nisip si praf.
Deschide-o de ori cate ori iti e dor.
Si de tot atatea ori, uita-te la nori.
Deschide-ti inima.
Si lasa loc si pentru altcineva.
Nu zidi poarta.
Nu lasa in loc soarta.
Afara ploua, si norii plang.
Te uiti la un film, si vorbesti razand.
Ploaia a incetat.
Curcubeul s-a aliat.
Printesa din palat.
Ai zambetul larg.
Zambeste caci e minunat.
Frumos blog!
RăspundețiȘtergere