marți, 18 iunie 2013

Aripi, flori de liliac

 

    Le tin ascunse sub hainele din dulapul invechit a carui usi se razbuna pe timp si parca vor sa cada. E putin prafuit dar miroase a flori de liliac inauntru, asa ca sunt in siguranta.
     Cum se lasa seara si lumea se inchide in vise si cosmaruri, imi beau cafeaua cu lapte si 3 lingurite de zahar sa indulcesc tacerea si deschid dulapul. Le scutur putin de praf, le aranjez si ma asez pe pervazul geamului. Stau acolo cateva minute pana cand gandurile, visele si sperantele se aduna in jurul meu si ne inaltam impreuna.
    Norii ma pastreaza in siguranta sub mantia lor, e liniste acolo sus, orasele sunt luminate in mii de nuante si imbracate in zambete, lacrimi, tristeti, dezamagiri si fericire. Le gust pe toate si le savurez ca un dependent care trage primul fum de iarba dis de dimineata si ameteste zambind.
    Nu e nici prea cald, nici prea frig. E atmosfera perfecta. Pot sa zbor unde vreau eu, dar imi place sa ma las purtata de adierea vantului si mereu ma surprinde. Aseara m-a adus la geamul tau. Dormeai in bratele ei si pareai linistita. M-am simtit bine, imi place sa te stiu in siguranta. Ti-am lasat un vis si-un zambet in sertarul de la birou.
     La noapte o sa zbor din nou. O alta destinatie, o noua iubire sau poate doar amintiri invaluite in flori de liliac.

         ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

4 comentarii:

  1. Parc-ai fi un suflet dematerializat, fara corp, in postarea asta. Frumos :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, ma bucur ca iti place :). Si da, cred ca are o tenta de dematerializare.

      Ștergere
  2. nu o sa-ti spuna cand o sa i se faca dor..

    RăspundețiȘtergere