Marea moarta

   
                       

    M-am innecat in intunericul albastru si valurile rosii imi izbesc acum trupul de stancile albe, stapanele sufletelor inca nestinse. Azi soarele ploua cu fulgi grei si fierbinti, iar pamantul e palid si trist. Ceata deasa si verde face realul ireal, iar sus pe colina cea neagra, ruleaza un film de groaza cu oameni mult prea fericiti. Imi zambesti cu un rictus de hiena si mana transpirata imi ridica o suvita uda la suprafata.
     Te vad, te simt, te aud, insa nu pot sa schitez vre-un gest, trupul imi e paralizat. Inima inca mai pompeaza sange in venele totusi vinete dar ma afund in marea cea rosie odata cu timpul. Momentan sunt aici, maine poate imi vei gasi doar trupul, parasit de suflet, lasand in urma doar o dara de iubire.


                                                                              ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!