marți, 10 februarie 2015

Drogul meu legal si putin letal

 



    Deschid ochii incet si parca nu pot suporta toata lumina dintr-o data. Imi indes fata din nou in perna si ma ridic ciufulita si nedumerita din pat. Desch draperiile si geamul, iar mirosul de dimineata imi inunda narile. Mihai, un bun prieten imi bate agitat in usa tinaind in maini doua cafele fierbinti si bine mirositoare. Il invit inauntru, ma asez pe marginea geamului, imi aprind o tigara, iar din coaja de paine sfaram firimituri prietenilor mei porumbeii care nu se sfiesc sa apara. Ma gandesc la tine si cand deblochez telefonul, vad mesajul de 5 dimineata imi care imi spui ca ma iubesti si ca iti lipsesc.
Apoi... pur si simplu imi ramai blocata in minte pentru toata ziua. Orice gest, orice obiect, ma duce cu gandul la tine. 
     Poate asta-mi e chemarea. Poate esti chiar tu cel care-mi reintregeste fiinta si imi sfarama oasele cu supradoza de iubire. Poate tu esti drogul meu principal. Cel fara de care sangele nu mi-ar mai exploda in vene si nu i-as mai prinde ritmul. Poate esti tu sunetul vocii mele, poate fara tine toata magia mea ar pieri. Ma inspaimanta astfel de ganduri dar nu pot sa le indepartez  Nu pot sa te indepartez pe tine. Te-ai lipit de inima si de sufletul meu. Mi-ai intrat sub piele, copil nazdravan. 
      Poate tot ce mai ramane de facut este sa sper ca ca aceasta poveste sa infloreasca tot ce este mai pur, mai bun si mai frumos din esenta noastra. Totul se evaporezaza in jur si incet incet se pierde in universul infinit. Tot, mai putin noi.



                                                                                   ~Sa-mi spui cand ti se face dor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu