Trenul vietii






Imi plac trenurile si zgomotul lor. Calatorind, timpul se "rupe" in secvente. Ne traim viata altfel in viteza trenului care aluneca pe sine. Se succed copaci, dealuri, verdeata, case, cai... Gandurile zboara aiurea. Vorbim despre boli si salata de vinete, asteptam prima halta pentru a savura o tigare fugitiv,  dormim, ne pierdem in randurile cartilor, sau fredonam o piesa, fie ea de drumetie, fie una de suflet. Ne desprindem de realitate, banal si monotonie pentru cateva momente.  

Comentarii

  1. Răspunsuri
    1. Si mie imi e, extrem de dor! Poate ne mobilizam odata si facem o gasca sa plecam intr-o drmetie. Asa ca la carte, cu cortul si chitarile in spate! (:

      Ștergere
  2. drumurile cu trenul. franturi din neant.
    doamne. am o pofta din aia, ca de limba scamosata, sa merg un drum lung, lung cu trenul intr-o seara portocalie de vara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De vis... Si trebuie sa o fac cat mai curand. Dupa cum ii spuneam si Irinei1 :d poate cand se mai incalzeste. Esti bine venita la o drumetie (:

      Ștergere
  3. ...Trenul acesta pierdut,
    Ganduri si vise desarte,
    Pleaca in necunoscut,
    Tot mai si tot mai departe,
    Vagoanele lui dezgolite,
    De’atatia si’atatia hoinari,...
    Te-or duce pe tine, tu Ale, unde stiu ca sigur vei ajunge :-" :))
    L.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare