Ultima..

Atmosfera banala. Semi intuneric, frig, pacla de fum, cafea, muzica in surdina, patru pereti, o umbra muta, un suflet, o inima, un singur trup, o singura minte. O lacrima, un suspin, dezamagire, sila, dorinta, vise spulberate.
Te zbati sa supravietuiesti in fata unei lumi nemiloase, intr-o jugla de oameni, cu legi tampite si nedreptati la tot locul. Cazi, te ridici, iti aduni puterile si o iei de la capat pana nu mai ramane urma de umanitate in tine, devi un robot, totul e banal, sec. Nu mai faci nimic pentru ca simti, faci pentru ca trebuie. Si cu ce rost? Libertate... Toti visam la asta, desi suntem constienti ca este doar un concept. Libertatea nu exista cu adevarat, libertate nu are o definitie exacta. Libertatea si-o creeaza fiecare individ in functie de nevoi si de mediul care il inconjoara.
Libertatea mea ... ei bine care libertate? Nu poti fi cu adevarat liber oricat de mult ai lupta pentru asta. Mereu depinzi de ceva sau cineva. Si te gandesti, atunci pentru ce te mai zbati? E un circuit bolnavicios in care te nasti si din care iesi poate "cand pune popa pamant pe tine",vorba aceea si poate nici atunci.
Vorbe, promisiuni, minciuni, ura, lovituri, durere.. trecand prin astea nu poti decat sa visezi la o libertate unde nu exista prejudecati ci doar fericire, zambete, dragoste, afectiune.. si totusi, ai nevoie de o secunda sa realizezi ca toate astea nu vor deveni realitate niciodata. Dar asta nu inseamna ca nu poti visa, ca nu poti spera...sau ca intr-o buna zi vei putea atinge macar o parte din ele.
Ultime gura de cafea, e atat de aromata incat mi-a inundat toate simturile, este asa cum trebuie sa fie...ultimul fum de tigare, tare si revigorant. Ultima gura de aer, ultimul gand, ultima sclipire, ultimul gest, ultima clipire, ultima dorinta. Inchid ochii pentru o secunda, e ultima...