Ea pleaca







   Trece strada si se opreste. Parca timpul sta in loc pentru o clipa. Se intoarce si ma prieste cu lacrimi in ochi. Nimic nu e mai greu decat o despartire pura. Nu sunt nervoasa, nu imi pare rau ca s-a terminat, nu regret nimic dar cel mai rau ma sperie gandul ca o sa-mi fie dor. Daca o sa-mi aduc mereu aminte de mirosul pielii tale, de parul tau blond si nesfarsit de lung, de mainile subtiri si mici, de ochii acestia verzi primavaratici?
    Se zbate sa mearga inainte. Aud cum inima-i loveste cu putere pieptul fragil. Simt cum mainile ii tremura si vad cum pasii i se impleticesc in miscare. Isi musca buza cu sete, ii sangereaza acum ca si sufletul si totusi merge ai departe. Imi frec mainile in semn de emotie si intru in casa. Acum totul pare pustiu si gol dar nu mi-e  teama sa zambesc si sa ma gandesc ca in spatele unei minunate povesti din care am invatat multe, exista o lume frumoasa si mi de alte motive sa zambesc. Inchid usa, sting lumina, trag ultimul fum de tigare si e din nou liniste.

                                                                                                 ~ Sa-mi spui cand ti se face dor!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare