Dementa mixta
Uneori se uită în gol
cu privirea pierdută undeva departe în gânduri doar de ea știute, în vise de
mult apuse, în zâmbete calde, în lacrimi de gheață.
Uneori îmi e
dor. Uneori, o caut în cearceaful alb și
rece, iar când nu o găsesc, închid ochii și mă mint că e acolo. Acolo unde
vreau eu să fie, că mâinile noastre se se cuprind, buzele se ating și trupurile
se contopesc. Mă mint cu așa convingere încât mi-e greu să mai fac diferență
intre realitate și visare. Mă trezesc îmbrățișând perna că un copil ce-și tine
strâns la piept jucăria preferata.
Uneori am impresia
că dragostea ne curge prin vene, că suntem conectați la aceasi inima și aceasta
țâșnește, atunci când ne sărutam, inima bate cu putere și mai mare și sângele
se împrăștie în țoață încăperea astfel încât daca deschizi ușa, te îmbolnăvești
de dragoste.
Uneori când mi-e
frica și mă simt înghițită de negura nopții, te strig și mă cuprinde liniștea.
Pleoapele mi se îngreunează din ce în ce mai tare și adorm știind că oriunde
te-ai afla, mă ocrotești.
Uneori te uit. Viață își urmează cursul liniștit și mai mult
decât firesc și apoi,într-o zi de Sâmbăta, bag mana-n buzunar cautandu-mi
cheile și te găsesc pe tine. O iau de la capăt.
~ Să-mi spui
când ți se face dor!
Dragostea asta-i tare sferica si nesfarsita :)
RăspundețiȘtergereAdevar graiesti.
Ștergere