Dementa mixta

  


  
 Uneori se uită în gol cu privirea pierdută undeva departe în gânduri doar de ea știute, în vise de mult apuse, în zâmbete calde, în lacrimi de gheață.



    Uneori îmi e dor.  Uneori, o caut în cearceaful alb și rece, iar când nu o găsesc, închid ochii și mă mint că e acolo. Acolo unde vreau eu să fie, că mâinile noastre se se cuprind, buzele se ating și trupurile se contopesc. Mă mint cu așa convingere încât mi-e greu să mai fac diferență intre realitate și visare. Mă trezesc îmbrățișând perna că un copil ce-și tine strâns la piept jucăria preferata.



    Uneori am impresia că dragostea ne curge prin vene, că suntem conectați la aceasi inima și aceasta țâșnește, atunci când ne sărutam, inima bate cu putere și mai mare și sângele se împrăștie în țoață încăperea astfel încât daca deschizi ușa, te îmbolnăvești de dragoste.



    Uneori când mi-e frica și mă simt înghițită de negura nopții, te strig și mă cuprinde liniștea. Pleoapele mi se îngreunează din ce în ce mai tare și adorm știind că oriunde te-ai afla, mă ocrotești.

Uneori te uit. Viață își urmează cursul liniștit și mai mult decât firesc și apoi,într-o zi de Sâmbăta, bag mana-n buzunar cautandu-mi cheile și te găsesc pe tine. O iau de la capăt.



                                  ~ Să-mi spui când ți se face dor!



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare